Dintotdeauna mi-a plăcut faptul că am primit în dar o fată. Dacă e să merg un pic înapoi, aș îndrăzni să afirm că încă de când am dansat la nuntă pe melodia lui Ion Suruceanu, binecunoscuta “Ce seară minunată“, mi-am dorit să am o fată doar a mea (și a tatălui ei).
Ei bine, am primit-o cu brațele deschise și încă din fragedă pruncie mi-am propus să avem un timp doar al nostru: noi două, ei doi, noi trei, noi doi. Consider că este important să petrecem timp 1:1 la fel cum este necesar să stăm și toți laolaltă. Collet Smart, psiholog, susține că one-on-one time dezvoltă “a warm, involved and communicative parent-child relationship”
Despre timpul de calitate petrecut împreună cu copilul au început să apară destule studii care afirmă că acest “bonding” este important pentru o dezvoltare armonioasă a puiului de om dar și pentru formarea lui ca adult. Dintre activitățile de formare a atașamentului între noi ca părinți și noua persoană apărută în viața noastră, noi am făcut următoarele:
- Băița – eu îl asteptam pe soț să vină de la serviciu ca să putem fi împreună la rutina de seară
- citeam împreună și stăteam toți până adormea (la sân, muuuuult timp)
- o schimbam pe rând
- când a început să îngâne, o încurajam prin imitare 🙂
Timpul fetelor l-am introdus în rutina săptămânală încă de când era mică mică.
Pe măsură ce a trecut timpul, am tot diversificat ziua noastră de fete.
- Până să meargă la grădiniță, dimineața, după ce mânca stăteam și confecționam jucării împreună, în funcție de subiectul de interes din acel moment:
- Trenulețe/mașinuțe din cutii de becuri
- Acvariu
- Coșulețe cu ouă de Paște
- Decorațiuni de Crăciun/Paște
- Animale din suluri de hârtie etc
- După ce a început grădinița, timpul petrecut împreună era după ce venea de la grădiniță și odată pe săptămână ne plimbam pe faleza mării sau rămâneam la bălăceală în mare, după caz.
- Apoi, cu timpul am început să ne aventurăm mai departe de casă și mergeam vinerea sa descoperim locuri noi într-o zonă mai puțin cunoscută nouă savurând o înghețată.
- Ei bine, apoi au început preferințele ei când s-a mai mărit. Prefera să avem o zi din săptămână la cafenea: eu cu cafeaua, ea cu ciocolata caldă. Când a trecut mania ciocolatei calde, a trecut la înghețată. Înghețata a rămas. O zi pe săptămână, după școală mâncăm înghețată cumpărată.
- În vacanță preferă să mergem la mic dejun/brunch sau prânz, urmat de mișcare prin parc.
Timpul petrecut doar cu tati, pentru minim jumatate de zi, îl are de când am întrerupt alăptarea.
- După ce a stat lipită de mine suficient timp, am considerat că o zi pe săptămână meritam și eu să plec de-acasă :)). În prezent, de ziua lor ei pleacă amândoi dimineața și se întorc seara. Bonding time and me time :).
Despre tați și importanța lor în creșterea copiilor sunt câteva studii și cărți apărute. Am mai spus într-un articol că am avut o perioadă în care personal, puteam împărți copilul doar cu tatăl ei. Am considerat că așa cum eu nu m-am născut mamă nici el nu s-a născut tată, dar că avem un cap să gândim logic și rău nu avem cum să facem noului om din viața noastră. Recunosc, eu am mai citit câteva cărți (el nu), am mai mers la niște seminarii de parenting (el nu), dar întotdeauna am mers întâi pe instinct și pe gândirea lui care a spus că “ne-o duce și pe noi capul să creștem un om după cum considerăm că este frumos și logic” :).
Eu sunt persoana care încurajează tații să petreacă timp doar ei cu copilul lor. Sigur se descurcă!
Un singur lucru nu s-a schimbat în toate aceste combinații de a petrece timp de calitate împreună, dar și separat. Seara, înainte de somn, unul dintre noi rămane să îi citească după ce am jucat ceva toți trei inainte, altfel Moș Ene nu vine pe la gene 🙂
Da, știu că știe să citească, și își citeste singură, dar numai după ce unul dintre noi citește puțin înainte dintr-o cu totul altă carte decat cea pe care o citește ea. Doar că …
Una dintre poeziile preferate este cea Luciei Muntean, “Prietenii copiilor”. O citeam acum mai mulți ani în urmă, dar eu încă mi-o amintesc și vreau să o împărtasesc cu voi, care aveți copii mai mici, dar și copii mai mari, pentru că scrie foarte frumos de ce este important să continuam să le citim copiilor chiar dacă au crescut.
Voi aveți bonding time? Cum vi-l petreceți?
Aici puteți citi câteva sugestii de a petrece timp de calitate în familie, iar dacă vă ajută, aici puteți vedea 5 sugestii de cărți de parenting.
Din categoria Dilema zilei pentru mine puteti citi si cum sta treaba cu Telefonul. Este el prieten sau dusman ?
Foarte frumos !Mulțumim!
Multumesc si eu pentru feedback!
De la ce varsta ati inceput sa construiti alaturi de copil? Si de unde va inspirati?
Am inceput sa construim inca de cand statea in fundulet: intai cu cuburile acelea din material textil, apoi cu cele de lemn(erau niste puzzle-uri de cate 9-12 piese cu o poveste sau animalute), apoi cu cele tip lego de plastic mai gros. Lego duplo de la 1 pana pe la 2. Si de la 1 an jumatate am inceput eu sa ii creez jucariile: intai o carte de fetru (quiet-book), cu ceea ce am observat ca era pasionata in acel moment. Au urmat jucariile pe care le construiam in general din cutii sau sulurile de hartie, la care adaugam hartie colorata, panglicute, ochisorii aceia mobili. I-am facut chiar si 2 papusi din linguri de lemn (un el si o ea), pe acestea inca le mai avem, in stare exceptional de buna, cu toate ca au simtit joaca din plin. Papusi din sosete pe care le umpleam cu puf din acela de perne sau cu alte materiale textile. Ate de diferite grosimi pentru a face parul. Si la toate o intrebam pe ea ce culori prefera,avand grija sa o implic in tot procesul de creatie 🙂