La începutul aventurii noastre turcești, când nu știam cât stăm aici, am considerat util să vizităm cât se poate de mult din această nouă țară.
Așadar, după prima vacanță de vară petrecută în Antalya, în cea de a doua ne-am încumetat să facem un circuit. Doar schimbasem scaunul ei de mașină, așa că trebuia să îl testăm cumva 🙂
- Prima oprire am făcut-o în Selçuk, Efes, unde am vizitat ultima locuință a Fecioarei Maria. Există un zid unde puteți pune dorințele voastre scrise pe hârtie și se spune că se îndeplinesc.
Desigur, am fost și în cetatea Efes și la mormântul Sfântului Apostol Ioan din apropiere. În biblioteca fostei cetăți Efes, sunt formații care cântă. Și noi am avut plăcerea de a asculta o formație care cânta în timpul când vizitam. 
În această cetate antică se spune că a fost și prima “casă a plăcerilor” marcată de urma unei tălpi. Ca să știi că te îndrepți către locul dorit. 
Am avut ocazia să participăm la crearea covoarelor de perete, o activitate încă “la modă” în anumite zone din Turcia.
Tradiția trebuie păstrată, nu? Fără tradiții, suntem doar niște forme fără fond, ca să îl amintesc pe Titu Maiorescu.
Tot în Efes, puteți vizita castelul și monumentul Sf Ioan.
Pentru noi vizita s-a petrecut în felul următor: tati stătea după copilul care stătea după broasca țestoasă găsită la fața locului, iar eu încercam să admir pietrele și ruinele dar nu la prea mare depărtare pentru că nu aveți idee câte mișcări interesante poate face o broască țestoasă, iar noi trebuia să asistăm la ele și să încurajăm curiozitatea copilului, nu?
Cum-necum am reușit să trecem de broască, dar am găsit ziduri de cățărat. Acum probabil ar fi la fel dacă am merge, pentru că ea încă se cocoață pe garduri și stă după fiecare furnicuță/ melc/ broască țestoasă să le studieze mersul/modul de alimentare și multe alte lucruri.
- După două nopți în Efes, am ajuns în Olüdeniz, unde am fost cazați la Magic Tulip Hotel, foarte aproape de plajă. După părerea mea, cea mai frumoasă stațiune de pe litoralul turc, nu degeaba cea mai fotografiată plajă a Turciei.
De aici am plecat eu cu o imagine pe care o vizualizez ori de câte ori vreau să îmi amintesc lumina aceea de dimineață de la baza muntelui care se întâlnește cu marea. Avantajul de a avea copil așa matinal, altfel ratam această imagine forever. 
De multe ori chiar m-am considerat norocoasă să asist la anumite lucruri, datorită ei: ceva ce a făcut sau a vrut ea, m-a dus pe mine într-un anumit moment pe care altfel nu îl cunoșteam. Vi s-a întâmplat?
Anyway, în afară de lumina matinală din capul meu, în Olüdeniz puteți opta pentru o plimbare cu vaporul pe insulițele din jur (nu veți regreta!).
Vântul cel mai bun pentru paragliding îl găsiți tot în Olüdeniz. De asemenea, faimoasa Lagună albastră este prezentă și ea.
Nu am făcut paragliding, dar în plimbarea noastră cu vaporul tati a putut înota în mare coborând pe toboganul de pe vapor. Am văzut renumita insulă a fluturilor, am vizitat insula Sf. Nicolae și am avut parte de un show la sfârșitul plimbării. 
Pentru că îl văzuse pe tati coborând pe tobogan în apă, a vrut și ea să facă la fel, așa că atunci când am ajuns la lagună, am închiriat o bicicletă cu tobogan. Nu vă puteți imagina extazul în care se afla acest copilaș de 2 anișori că face un lucru de “om mare”.
- Pentru alte activități în Olüdeniz, puteți citi cu încredere acest site.
- Pentru Efes, dacă dedicați mai multe zile acestui loc plin de istorie, vă puteți inspira de aici.
- Uite așa au trecut 6 zile din vacanța aceasta cu un copil de 2 ani. Următoarea și ultima oprire a fost la Pamukkale, la hotel Goreme. Era ușor de ajuns, așa că am considerat util să o includem în acest circuit al nostru.
Dacă mergeți fără copii, puteți să vă înscrieți la excursii de o zi din Efes sau Olüdeniz către Pamukkale (în traducere Castelul de Bumbac). Ceea ce aș recomanda mai mult decât să mergeți și să vă cazați în Pamukkale. 
Noi am ales cazarea pentru că aveam copilul destul de mic cu noi.
Aici puteți vizita ruinele orașului antic Hierapolis (în traducere Orașul Sfânt) și mormântul Sfântului Apostol Filip. 
Pamukkale este inclus pe lista UNESCO încă din 1988. 
Pentru o țară musulmană, mulțimea locurilor creștine mă fascinează.
Nu vă pot sugera locuri de mâncat pentru că nu am gasit poze cu ele in albumul meu, dar…eu sunt genul care se descurcă întotdeauna cu o ciorbă și niște piure/orez, dacă altceva nu am la dispoziție și sunt convinsă că și voi veți reuși. Cu siguranță, oriunde ați alege să serviți masa, este imposibil să nu găsiți ceva pe placul vostru, bucătaria turcească fiind renumită pentru diversitate și bunătate.
Despre ancarea turceasca, cititi ce am scris aici.
Sfat: cu stomacul plin 🙂
Noi am părăsit Pamukkale la o oră foarte matinală, când termometrul arăta 9,5°C și pe calendar era sfârșitul lui iunie. 
Despre drumurile noastre cu copilul am scris un întreg articol aici.
Și nu uitați:
Luați copilul cu voi, ori de câte ori puteți. Amintirile vor fi mult mai valoroase!
