Călători prin România în vreme de pandemie

Cum stați cu călătoriile în această pandemie? Pe unde vă plimbați ca să nu fie aglomerație și să se păstreze distanța socială? Tare sunt curioasă, întrucât, la prima noastră ieșire am avut parte doar de aglomerație.

Ca să sărbătorim sfârșitul de an școlar, de pe 26 iunie, am decis să plecăm trei zile la munte. Speram că nu va fi aglomerat, că nu va trebui să purtăm măștile mereu și sigur va fi mai liniște.

Am avut o mare surpriza! 

Ghici ce ?

Nu era liber deloc și nici nu se respectau regulile de distanțare socială! Deloc, deloc, deloc! Nimic! E drept că poate am ales noi o destinație prea turistică, unde e destul de ușor de ajuns cu mașina, dar totuși.

Programul pregătit de mine pentru toți trei în cele trei zile a fost după cum urmează:

• În ziua întâi traseu canionul 7 Scări
• În ziua doi traseu Babe-Sfinx-Crucea  Caraiman cu o oprire la cetatea Râșnov
• O plimbare ușurică prin Parcul Național Bucegi (Moeciu) și urcare pentru un micdejun delicios cu vedere de 5*  sus, la Care Grădiștei.

Începutul a fost unul chiar bun. Am ales să plecăm sâmbăta dimineață la 6 și am ajuns conform timpului aproximat de Google maps la destinație, în satul Peștera.

În teorie, pentru că am ajuns devreme, am fi putut să ne plimbăm în voie, fără să fim presați de timp să coborâm de pe munte, dar realitatea a fost alta.

Am ajuns drumul care duce către canionul 7 Scări, când ne oprește poliția în parcarea cea mai apropiată de DN 1. Trebuia să găsim loc de parcare acolo, pentru că în sus, era totul plin. Zis și făcut! Am pornit plini de entuziasm către un obiectiv turistic care are în nume cifra anilor dânsei.

Intrarea în parcul național este lină, ușoară, și… plină de oameni la picnic, la plajă. Mdaaaa, nu arată prea bine, dar zic să continuăm pentru că de obicei, mulți părinți cu copii renunță la un moment dat.

Am ajuns sus, aproape de canion, când ne izbim de o coadă la casa de bilete. Aștept încă 10 minute în plus, pentru că se terminase hârtia de printat bilete, iar pe ei îi trimit înainte, în explorare, chipurile să nu lungim rândurile în aglomerația de la bilete.

Termin cu biletele și merg bucuroasă că nu au stat cu mine. Când ajung la ei, mă izbește crunta realitate: coadă de așteptare de minim o oră, la intrarea în canion ( ca să urcăm scările ).

Ei, aici am vrut eu să renunț, dar a insistat ea, așa că ne-am făcut de lucru explorând natura, 20 de metri în sus și-n jos până ne apropiam de intrare, apoi, ne-am pus masca la față până am început să urcăm scările.

În ciuda așteptării, traseul a fost bun, au schimbat scările (spuneau angajații). Totuși, țin să precizez că nu este chiar tocmai ușor pentru copii, mai ales la cea de a doua scară. E cea mai înaltă și e multă apa lângă care te stropește în față, pe mâini, etc. Nu e de glumit. Un pas greșit, și nici nu vreau să mă gândesc. Aici i-a fost teamă și curajoasei mele, dar, cu mănușile în mâini (ca să nu alunece), cu tati fix în urma ei, a reușit, draga de ea.

Apoi, a fost floare la ureche și ne-am continuat drumul înapoi la mașină.

La întoarcere, vă recomand să vă opriți la tiroliana pentru copii (este mai la intrarea în parc) . Distracția e garantată 😉

Aici am încheiat prima zi de excursie după relaxarea condițiilor de călătorie și am sărbătorit cu o mare înghețată în Brașov. Aveam de sărbătorit curajul tuturor și voința de așteptare, dar și de urcat, coborât, în total 8 km pe care i-a făcut singură mititica!

Ca în orice aventură, avem parte desigur și de un punct culminant.

Al nostru a fost în cea de a doua zi, când, pentru prima dată în cei șapte anișori ai ei, a mers cu propriile picioare aproape toti cei 16 km de traseu de munte, mai ales după ce nu a mai mers semnificativ, de când ne-au pus să stăm în case. Chapeau, ma chérie!

Cea de a doua zi pentru noi a fost duminică, și ca să evităm traficul de pe DN1, ne-am trezit de dimineață. La 10 ar fi trebuit sa fim deja la Babe, dar ne-am inșelat! Parcarea era plină!  Dar mai plina era cand am plecat: mașini parcate încă vreo doi km pe marginea drumului ????????????. Horror!!

Înainte de a porni pe traseu, nu uitați lucrurile cele mai importante : dați-vă cu cremă de soare și luați 2l de apă cu voi.

Surpriza de care a avut parte pe drumul către Crucea Caraiman a fost zăpada desigur. Când a văzut Dînsa acele trei pâlcuri de zăpadă la sfârșitul lui iunie, era clar că nu plecam fără niște mini bulgări din acel amestec de zăpadă cu noroi:)). Așa e copilul nostru, iubește frigul mai mult decât căldura. Dar deși îi place să schieze, în egală măsură îi place și să se bălăcească în mare!

Noi, am petrecut aproximativ 4 ore dus – întors de când am lăsat mașina până am ajuns înapoi la ea. Am făcut popas la Cruce, să ne refacem forțele (cu banane și puțină ciocolată) și la final am mâncat o ciorbă la cabana Babele.

Drumul de la parcare până la Sfinx a fost mai aglomerat ca într-o zi de duminică seara pe faleza Dunării în Brăila. Dar lipsa de respect a oamenilor a fost cea mai dureroasa!

Unii râdeau de cei care purtau mască (myself included). Alții, se urcau pe monumente (Babe, Sfinx), deși este interzis. Cei, cu adevărat fără niciun pic de respect făceau picnic direct pe monumente, ca sa fie izolați și să mănânce liniștiți (lăsați așa).

Apoi mai erau cei care spun că virusul nu există, e o făcătură totul! Aceștia se puneau la masă în interiorul cabanei, că doar nu puteau mânca de pe tavă afară, cu toți ceilalți. Aveau nevoie de intimitate, să poată plescăi liniștiți cu gura deschisă. Totusi nu au reușit să mănânce în interior, au fost poftiți să mănânce pe bordură, afară!

Cam asta a fost cea de a doua zi. Fiind duminică, marea diferență era că la întoarcere, mergeam pe sensul opus al aglomerației, spre Brasov. Coada se întindea până după Predeal și până la primele serpentine către Râșnov. Și era 4 după amiaza.

Pentru luni, am ales niște locuri cu terasă și vedere superbe, poate chiar cu un mic loc de joacă. Merita și ea draga, să țopăie în ceva ce îi place, nu doar pe traseele propuse de mine.

Dar, pentru că suntem extrem de matinali, am ales micul dejun într-un loc și prânzul în alt loc. Între ele, am mers ușurel pe drum lin de munte câteva minute, nu ore:)).

Cam aceasta a fost experiența noastră în prima excursie de după relaxarea condițiilor, în vreme de pandemie.

Per total a fost drăguț, dar clar se putea și mai bine.

Haideți sa avem mai multă grijă cu toții! Purtați mască și nu mai râdeți de alți oameni, in general! Păstrați distanța și haideți să reușim să ne bucurăm în liniște de țara noastră cea frumoasă!