Painea cea de toate zilele… cu malai [#guestpost]

Hai să-ți zic cum am mâncat prima pâine reală făcută de mânuțele copilului!

Rețeta succesului este următoarea:

Îngerașul de zăpadă. Când copilul este mic, de preferat să fie lăsat să experimenteze zăpada în casă. Indubitabil, în viața oricăror părinți există această dorință a copilului de a face om de zăpadă/ îngeraș din făină atunci când nu e zăpadă afară. Sau…să încerce să facă ceva dulce în același timp cu tine, doar că preferă podeaua, pentru că are mai mult loc de frământat și întins făina, coca, you name it.

Personal, am avut parte de : făină, mălai, biluțe de polistiren, nisip (cred că o roabă), frunze (un camion, fără exagerare) și alte bețișoare, pietricele, noroi și pământ pentru flori (zicea ea) .

Ustensilele. Când copilul a mai crescut, cumperi totul la dublu. Fix aceeași culoare, mărime, model. Adică : 2 castroane, 2 pensule de uns, 2 teluri, 2 făcălețe (aici, pe mărimea mâinilor copilului). Apoi, te asiguri că ai suficientă făină în casă, pentru urgențe. Nu stii niciodata cand începe din senin să ningă, sau cade pe jos, sau nu iese compoziția, sau …se arde experimentul culinar. Ideea e că trebuie multă făină.

Cand scoala te sustine. Acum, deja copilașul e mare și se trezește într-o dimineață cu chef de făcut pâine, pentru că știa ea de la școală că ingredientele pentru pâine sunt doar patru la număr și se face că ea știe că le are în casă.

Avantajul, când este mai mare, este că nu trebuie fix la 6, când se trezește, să te dai jos din pat, nu nu. Te dai la 7 și atunci vezi  cum amestecă de zor într-un castron, cu o lingură de lemn. Lași copilul în pace, că doar nu vrei să îi strici stima de sine și încrederea în forțele proprii. Eventual, te arăți extrem de interesat/ă de minunăția din castron. Ei bine, când începe să explice întreg procedeul, uiți de coca lipită pe câteva uși de dulap.

Așadar, îi spui să continue, te asiguri că într-adevăr a folosit cele 4 ingrediente, apoi să își acopere castronul și să lase pâinea să se odihnească puțin.

La verificare, vezi că a crescut atât de mult că a dat afară din castron. Eu, ca părinte, îmi dau cu părerea că e cam gata să fie pusă în cuptorul încins. Ea, ca maestru în ale panificației, este de acord cu mine. Si împreună punem coca într-o cratiță de inox, mai înaltă, după ce a uns-o cu ulei de măsline. Acum , închinăm puțin pâinica și te rogi în gând să crească măcar puțin, cât să se simtă bine copilul că a ieșit ceva wow din mâinile lui.

Ei bine, nu știu cum să vă zic, dar pâinea ei…a fost de vis. Eu, cu mașină de pâine în casă, și nu a ieșit ever atât de delicioasă cât a ieșit pâinica acestui copil minunat.

Acum, să vă dau și rețeta, așa cum mi-a fost transmisă de copil:

• făină
• mălai
•  apă
• maia

Cum a făcut coca este foarte simplu : a pus ingredientele în castron, până au ajuns să arate ca o plastilină. Nu a ținut cont de temperatura apei sau că maiaua era de la frigider și făina nu. Nu, nu.

A mers pe premisa că pâinea e cam ca slime-ul sau plastilina, înainte de a fi pusă la cuptor. Ce pot zice ? Are instincte bune :).

De ce mălai, poate vă întrebați. Ei bine, la început a încurcat “maia” cu “mălai”, dar după ce i-am amintit că totuși, noi mâncam destulă pâine de mălai in Turcia a considerat că va fi o delicatesă de pâine, și a adăugat maiaua la final, direct dintr-o pungă, fără să măsoare ( OMG!) .

Pe mine una m-a nimerit la gust cu pâinea de mălai.

În Turcia, mâncam pâinea de mălai cu pește : ciorbă de pește, hamsii la tigaie, păstrăv grătar sau somon, tot grill. În Portugalia, am văzut că există de asemenea pâine de mălai pe care o poți cumpăra de la supermarket și o poți mânca acasă, nu doar la restaurant, cum se întâmpla, în cazul meu, în Turcia.

Ca să pice bine mâncarea, s-a gândit că ar fi frumos să îi și cânte. Așadar, iată Cântecul Pâinii 🙂 .