Prima zi din urmatoarele 6 luni. Expati in Abu Dhabi

E 23 ora locala si in sfarsit am reusit sa punem copiii la nani. A fost o zi lunga si pentru ei si pentru noi, dar pentru mine a fost chiar grea. In loc sa plec cu zambetul pe buze si nerabdatoare pentru aceasta aventura, am plecat de dimineata in lacrimi stiind ca bunicul meu a murit, doar cu cateva ore inainte.

In continuare sunt trairile mele pe parcursul zilei pentru ca nu vreau sa uit nimic. Ziua in care am devenit expati in Abu Dhabi, intr-o tara total diferita de tot ceea ce stiu, coincide cu ziua in care mi-am pierdut si ultimul bunic, nu vreau s-o uit niciodata!

6.00

Dimineata plecarii pentru 6 luni nu se compara cu diminetile in care plecam in vacanta. Ma simt ciudat, de parca nu am niciun scop. Ma trezesc invartindu-ma prin casa fara vreo directie anume, nesigura pe ce ar trebui sa fac mai departe. Pe cand, atunci cand pleci in vacanta, esti plin de entuziasm, pe modul de ”to do” ca sa ajungi cat mai repede la destinatie.

Acum, stiind ca n-o sa-mi mai vad casuta 6 luni, casuta in care ne-am mutat de nici 6 luni, vreau sa mai stau, sa o inspir cat pot, sa o fac sa fie parte din mine. Abia imi pusesem dressing-ul si pantofii la locul lor 🙁

7.00

Aud usa de la intrare, dar stiu ca e mama, pana cand aud o alta voce mai puternica… ”Vvoi dormiti cu usa deschisa???”

E tata si ma bucur tare ca a venit sa-i mai dau o imbratisare, doar ca nu de asta a venit, trebuia sa stiu. A venit sa-mi spuna ca Tataie a murit azi noapte la ora 2. In timp ce eu dormeam linistita la el in casa, Tataie a murit singur la spital printre bazaituri de neoane si bipuri de tensiune.

Nu plang, nu vreau sa-si faca tata griji, doar ne-a invatat sa fim tari din nastere, dar ma infurii. Ma infurii pe Hubby pe care-l vad cu coada ochiului cu capul plecat si-i pare rau… NU ARE DREPTUL!!! Nu a fost bunicul lui! El nu stie cat de cool a fost Tataie si cat de frumoase au fost povestile pe care mi le-a spus cu Satran Caine Spurcat si Tinerete Fara batranete si Viata fara de Moarte. Si acum el a murit!

7.30

Am plecat spre aeroport si plang. Acum am timp sa plang si nu mai trebuie sa fiu tare pentru tata. Nu trebuie sa fiu tare pentru nimeni. Copiii stiu ca am nevoie sa plang si Emily ma tine de mana.

15.30

Suntem deja in al doilea avion spre Abu Dhabi.

Am schimbat primul avion in Athena si dupa o escala de 1 ora si jumatate, am plecat din nou. De data asta ne asteapta un drum de aproape 5 ore. E primul drum atat de lung pe care il fac copiii cu avionul, de fapt si pentru mine. Hubby a facut deja America de 4 ori asa ca e obisnuit.

Ma simt de parca am plecat acum cateva zile de –acasa. Poate pentru ca s-au intamplat atat de multe lucruri.

De cand m-am trezit azi dimineata, bunicul meu a murit, am trecut prin 2 puncte de securitate, 3 tantrum-uri, am schimbat doua avioane, am plans de vreo 3 ori, am baut 2 cafele, l-am schimbat pe Andrei de doua randuri de haine si acum e liniste. Copiii fac origami cu Hubby, iar eu scriu si plang, pentru a patra oara, dar ma simt bine. Nu-mi pasa cine ma vede sau dca se uita cineva la mine ca plang, chiar nu-mi pasa! Ma bucur ca pot sa-l plang pentru ca a fost cel mai tare bunic EVER!!! Merita toate amintirile si lacrimile mele!

19.00 Mai avem o ora pana la aterizare si copiii sunt in continuare bine. Suntem fericiti toti, ne jucam zambim, facem poze si-apoi imi amintesc … Tataie a murit si ma simt de parca as avea din nou 6-7 ani, fericita ca m-au lasat baietii sa stau in poarta si brusc primesc o minge-n burta… si raman fara aer.

Zborul asta atat de lung ma face sa ma obisnuiesc cu lumea in care mergem. Totul e deja foarte diferit. De la Atena am zburat cu Etihad, a doua companie aeriana a Emiratelor Unite Arabe, iar mie mi se pare un fel de avion de lux, chiar si la clasa economica:

  • Scaune cu tetiere reglabile ca sa nu-ti cada capul cand dormi… le-am incercat pentru circa 10 minute
  • Jucarii pentru copii – o borsetuta cu creioane colorate, foi pentru origami, forme pre taiate din burete ca sa construiesti un animalut, plus activitati diverse.
  • Meniu de mancare special pentru copii de care Emily nu se mai satura, a mancat si portia lui Andrei, ba chiar si legumele 🙂 Totusi as putea gasi un nod in papura in faptul ca nu au avut macar un fruct proaspat pentru copii.
  • Patura si perna, ambele sigilate si asezate frumos pe scaunul fiecaruia.
  • Slot USB pe spatarul scaunului din fata, poate ai ramas fara baterie la telefon si nu mai poti butona 🙂
  • Daca accesezi o anumita aplicatie sau adresa de web poti viziona in timpul zborului diverse filme chiar de pe device-ul tau, ca sa treaca timpul mai repede nu de alta.

20.45

Am aterizat in Abu Dhabi si inca nu m-a lovit mirosul de scoici cum m-a avertizat Hubby si nici valul de caldura cum mi-a zis prietena mea, probabil nu e sezonul potrivit 🙂

Momentan totul e la fel, chiar si in aeroport. E intuneric asa ca nu-mi dau seama de prea multe. Chiar si soselele seamana cu Timisoara, Kiev… totul normal pana cand am trecut pe langa cea mai mare moschee din Abu Dhabi, Sheikh Zayed, e rupta din povesti! Ma astept sa apara Alladin pe covorul zburator prin una dintre ferestre sau usi sau cum se cheama la ei acele iesiri luminate parca de mii de licurici.

moscheea sheikh zayed expati in abu dhabiTrecem de Moschee, inca putin si am ajuns … acum sa vedem cat de repede reusim sa culcam copiii.

Si asa am incheiat prima zi din urmatoarele 6 luni. O zi lunga cu un roller coaster de emotii pe masura aventurii pe care o incepem.

Cand scriu aceste randuri incheiem deja prima saptamana aici si diferentele se resimt din ce in ce mai mult. Pe scurt dupa prima saptamana:

  • Suntem in proces de a inscrie copiii la scoala, mai avem cateva hartii de rezolvat si cred ca de la 1 Februarie incep.
  • Am avut socul de a cumpara o telina de doua ori mai scumpa decat jumatate de kilogram e carne de vita
  • Numar in mod constant 4-7 benzi pe sosele sau autostrazi, ca sunt tare multe prin oras
  • Suntem singurii ciudati care ne plimbam pe jos sau prin parc… e gol, gol! Se populeaza doar in weekend
  • Abia reusim sa ne adaptam la diferenta de 2 ore inainte. Copiii vor merge la scoala la 7.30, adica 5.30 ora noastra si abia reusim sa ne trezim la 8, ora locala… adica 6 ora noastra biologica… e greu.

Ramaneti aproape cu aventurile noastre aici pe Instagram si pe blog.

Photo by David Rodrigo on Unsplash

Ada Chindea

Eu sunt Ada, mămică de doi copilași drăgălași și diferiți precum soarele și luna. În 2013 eram însărcinată în 8 luni și am început să construiesc comunitatea ”Ceai cu Mămici”. Ceea ce a început cu evenimente de socializare între mame, cu interese și experiențe comune, s-a transformat, în timp, în locul unde imi doresc să ofer cititoarelor mele instrumentele necesare dezvoltării noastre ca mame, ca soții,ca prietene și în primul rând ca femei gata să înfrunte orice provocare, fie că e vorba de o întâlnire la joacă și socializare, un tantrum sau redescoperirea de sine.

No Comments Yet

Tu ce părere ai?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: