Copii diferiți, grădinițe diferite. Ep. 2, Emily si metoda Waldorf.

Waldorf sau Montessori?

La Emily nu ne-am pus această întrebare pentru că știam prea puține despre Waldorf, iar de Montessori nu aveam buget, din păcate. Am ales Gifted și a fost bine o perioadă destul de lungă. Apoi, când am fost nevoiți să căutăm o altă grădiniță pentru Emily, am primit o recomandare de încredere pentru a merge către metoda Waldorf în regim de stat.

Prima oară când am intrat într-o clasă de grădiniță organizată pe metoda Waldorf, m-a uimit cât de caldă părea camera. Cu bucăți de mătase agățate din loc în loc. Cu mobilier și jucării numai din lemn. Perdele la geamuri, floricele, un colț de natură. Nu mi-a venit să cred.

clasa metoda waldorf

La Waldorf totul este o poveste care începe dimineață la intrarea în grădiniță și se termină la ieșirea din grădiniță. Pentru mulți chiar nu se oprește deloc, ba continuă și acasă.

La Waldorf totul este făcut cu răbdare și într-un anumit ritm. De fapt așa se și numește desfașurarea zilei, ritmul zilei. Ritmul se regăsește chiar și în cantecelele care marchează fiecare activitate.

Când am fost să vizităm a două oară grădinița, împreună cu Emily, copiii erau la momentul de joacă liberă. Am văzut 15 copii cu mantii colorate care zburdau prin clasă, copii care făcuseră un autobuz din scăunelele din lemn și plecau în excursie, șine de tren împrăștiate pe covor între vreo 3 copii, aș putea să spun chiar haos, până când educatoarea a început să cânte. Nu să strige, ci să cânte:

E timpul să strângem

Să strângem copii

Jucării frumoase

la loc să le-așezăm

Și uite așa, am văzut copii care au inceput să strângă jucăriile și să le pună la loc în coșurile de răchită, așa că prin magie. Bineînțeles că au existat și îndrumări din partea educatoarei, X ajută pe y să strângă scaunele, z ajută pe w să pună trenul la loc.

Niciodată singuri, tot timpul în echipă.

Așa este și fiecare sărbătoare în mediul Waldorf. Este o poveste pe care o spune educatoarea alături de ei, fiind într-un cerc închis și privindu-se doar unii pe alții, nu pe părinți. E un mediu care mie mi se pare foarte sigur pentru ei, emoțional vorbind, nu mai au acea presiune că toată lumea îi privește. În pedagodia Waldorf, nu prea se recită poezii ci bucăți de rol. Totul e o poveste și un cântec pe care ei îl joacă alaturi de colegi și nu pentru părinți.

Se folosesc aceleași materiale de joc ca cele pe care le foloseam și eu când eram la grădiniță. Folosesc ceară  pentru a modela, pictură pe foi ude, coș la gherghef și fac semne de carte cusute pe etamină pentru cei care urmează să meargă la școală. Totul extrem de natural și cu mult timp de joacă liberă.

Cel mai mult în Waldorf îmi place lipsa caietului și a foilor zilnice de activități. Aceste elemente mi se par doar o altă formă de a demonstra părintelui cât de mult a progresat copilul și câte lucruri fac ei cu copiii la grădiniță. La Waldorf nu există așa ceva, nici caiet de activități și nici măcar creioane sau pixuri pentru că se folosesc doar creioane cerate sub forma unor pietre pentru a fi mai ușor de scris cu ele. La Waldorf nu se scrie cu mâna copilului, ei ajung să scrie singuri atunci când sunt pregătiți.

crayon rocks metoda waldorfEmily este de 2 ani în Waldorf și este mediul perfect pentru ea, iar după acești 2 ani și ea are aceași părere. Iată care au fost primele 3 aspecte ale metodei Waldorf spuse chiar de ea în urmă cu câteva zile

  1. ”Mai multă joacă”, spune ea. Eu vă pot spune că joaca liberă și necoordonată de un adult este unul dintre cele mai importante aspecte ale metodei Waldorf. În acest fel copiii își dezvoltă abilități de negociere și relaționare, cât și dezvoltare a inteligenței emoționale.
  2. ”Multe cântece” – așa cum vă scriem și mai sus, fiecare moment și activitate este marcat de un cântec. Cântă când merg la baie să se spele pe mâini înainte de masă, au un cerc dimineața și cânta înainte de a servi micul dejun, au un cântec pentru strângerea jucăriilor etc
  3. ”Jucării frumoase” – în primul rând trebuie să vă spun că nu sunt prea multe. Având în vedere că sunt totuși 26-30 de copii într-o clasă de grădiniță Waldorf de stat, ai spune că sunt extrem de puține. Au o căsuța realizată din bucăți de mătase într-un colț, două bucătării din lemn, mașini din lemn cu omuleți, un coș plin cu cuburi din lemn, vreo două păpuși și pătuțuri din lemn, mantii, niște seturi de tren din lemn și cam atât. Ai zice că sunt niște copii ce suferă că n-au cu ce să se joace, dar de fapt… tocmai asta îi ajută să se joace împreună,decât separat.

Acum suntem în procesul în care studiem ce înseamnă Waldorf la școală pentru că peste 1 an și vreo 2 luni Emily va intra într-o nouă etapă, școală primară, iar până acum suntem aproape convinși că vom continuă cu metoda Waldorf.

Având în vedere câte descopăr în această perioada despre acest sistem de învățământ, e foarte probabil să citiți și alte texte pe acest subiect așa că rămâneți aproape.

Până atunci puteți viziona acest clip despre metoda Waldorf. Cel mai mult m-au impresionat poveștile copiilor care sunt în școală sau au terminat o școală Waldorf.

Primul episod despre motivele pentru care am ales grădinițe diferite pentru copiii mei este: De ce am ales să-mi dau copiii la grădinițe diferite?

Ada Chindea

Eu sunt Ada, mamă și o femeie îndrăgostită de oameni și culori și am pornit această comunitate în 2013 în anul în care și eu am devenit mamă. Astăzi, sunt coach transformațional și mă bucur să-mi trăiesc visurile alături de copii, vizitând lumea în timp ce formez noi comunități în cadrul cărora ghidez oamenii să-ți (re) descopere culorile adevarate și astfel să-și trăiască visurile AZI și nu într-o zi.

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.