Planuri de mămică

Orice mamă iși face planuri. De fapt, ar trebui să încep cu orice femeie iși face planuri, dar să rămânem la subiect 🙂

Fie că ești mămică pentru prima oară, fie că ești la al doilea copil, inevitabil ajungi să-ți faci planuri. Te gândești la bebelușul din burtică și-ți spui: o să fac asa, asta n-am s-o fac, sper să nu fiu așa etc…

La Emily am avut 3 lucruri la care am ținut mult să se întâmple:

  1. să nu îi dau suzetă
  2. să nu alerg după ea cu mâncarea
  3. să nu doarmă cu noi

Mi-au ieșit doar 2 dintre cele 3 dar acum, uitându-mă în spate, a treia nici nu avea cum să ne iasă. Dacă mă gândesc mai bine nici nu-mi doresc să ne fi ieșit. Am dormit bine împreună, iar acum a inceput de la sine să doarmă toată noaptea la ea în cameră, la aproximativ 3 ani.

E adevarat că nu a fost mereu ușor, au fost multe etape de tranziție. De la treziri din oră în oră la dormit după amiaza lângă ea și până la a veni singurică la noi în pat la un moment dat pe timpul nopții. Povestea întreagă am scris-o într-un articol separat, Somnul copiilor mei – Emily și sfânta rutină

Acum, sunt insărcinată în 5 luni și am ajuns să-mi fac din nou planuri, mai ales că acum avem experiența cu Emily. Iată, așadar o listă cu trei obiective pentru cel de-al doilea membru al familiei Chindea:

  1. Fiind baiat, principala mea grijă este să nu-l sufoc sau să ajung să fac diferențe între el și Emily de genul … “lasa că el e baiat” sau “lasă că ea e fată”. Chestia cu comparația e tare importantă pentru mine, în copilărie am suferit mult de comparație. Cât despre independență, teoretic și aici sper sa fim bine, și asta am incurajat-o tot timpul la Emily în măsura în care și ea și-a dorit-o.

Totuși mi-am propus să fiu proactivă și cum un băiat este total diferit de o fată, adică de tot ceea ce știu și sunt, m-am pus cu burta pe carte și am început să citesc cartea “Ghidul părintelui responsabil: Relația mamă-fiu“, de Veronique Moraldi. Mai aștept o comandă pentru “Crescandu-l pe Cain” pe care abia aștept să o citesc.

  1. O să-l port tot timpul- Și pe fie-mea am purtat-o aproape 2 ani începand de la o săptămână, dar tot m-am stresat că o port prea mult. Dacă doarme în wrap, nu va mai doarmi în pătuț. Iată că după aproape 3 ani, Emily doarme și în sistem și în patuțul ei și pe jos și în căruț și în cort și oriunde i se face somn. Dacă vrea să doarmă, doarme. Așa că o să-l port și pe Mister tot timpul fără să mă mai chinui să găsesc metode de a-l ține întreținut în timp ce fac mâncare sau lucrez. Deja îmi închipui că o să stau pe bila mea gonflabilă și o să lucrez la laptop și el o să doarmă la pieptul meu în wrapul nostru Born To Be Wild 😀
  2. O să am mai multă grijă de mine. Cu Emily atașamentul a fost mare de ambele părți,  și ea de mine și eu de ea. Singura problemă e că,  acum, când a plecat trei zile la mare cu bunicii, mai greu mi-a fost mie, că ea n-a zis nici pâs. A întrebat de noi, i s-a răspuns că suntem acasă la București și că ne vedem în două zile și gata, toată lumea fericită mai puțin noi care am plâns pe la toate colțurile. Ideea este că n-am lăsat-o pe Emily ca să fug 2 ore la sală și îmi pare rău. Nici nu am avut încredere că altcineva o poate culca și eu să mă întâlnesc 2 ore cu prietenele. Cu Mister sper să am mai mult curaj și poate în felul ăsta o să ajute și la temerile de la punctul 1, dar asta rămâne de vazut.

Ar mai fi una de adăugat dar nu este chiar un scop, adică e din lista inițială cu Emily, dar nu este un scop în sine. La capitolul cu somnul vreau să aplic mai devreme ce știu de la Mona și ne-a ajutat să dormim și noi și Emily ca să vedem ce efecte are. Va dormi mai bine și el și noi sau n-are treaba și va fi tot la fel??? Vom afla 🙂

Cam asta ar fi ceea ce îmi propun de data asta. Uitându-mă la liste îmi dau seama cât contează experiența primului copil. Faptul că deja dai la o parte lucrurile mai superficiale să zic, gen suzetă, scutece refolosibile sau mâncat bine și ajungi la lucruri serioase gen atașament și un somn sănătos. Nici nu-mi puneam problema la Emily că aș putea ajunge la aproape 1 an să ne trezim în continuare din ora in ora. Dar asta e …

Tot timpul am spus că după ce am născut s-a deschis o nouă lume, total diferită de cea în care trăisem până atunci și cu un volum de informații incredibil de mare, deși eu mă consideram a fi destul de informată în ceea ce privește creșterea copiilor…

Până nu-i ai… you don’t know the half of it, cum ar spune americanu’ 😀

 

Edit 2018

Raportez cu entuziasm că mi-am atins o parte din obiective cu succes și mă bucur să recitesc acum, ca mamă de doi copii, gândurile mele ca mamă de 1 copil cu un bebe în burtică.

Punctul 1 a fost bifat cu succes! B mai mult, am o reacție aproape violentă la discriminările bazate pe gen. Am și abordat tema la una dintre cafelele băute alături de Dina.

Punctul 2 îndeplinit la maxim. Altfel nici nu dormea dragul nostru Andrei. Din păcate, reversul medaliei este că l-am purtat atât de mult și pe el și pe ea și de multe ori pe amândoi, încât am avut grave probleme cu spatele, dar au trecut și alea.

Punctul 3 este fail maxim. Îmi vine să și râd cum credeam eu ca aș putea ajunge mai des să am timp pentru mine dupa 2 copii :))) Ba pot chiar să plusez negativ… acele comentarii legate de cum voi lucra eu cu bebe în sistem au fost spulberate ireversibil aând în vedere că tot anul 2016, Primul an în patru, n-am lucrat absolut deloc.

Concluzia, dragile mele, este că e bine să vă faceți planuri. E bine să aveți obiective precise, dar să nu vă blocați în ele. Lăsați lucrurile să curgă natural și nu puneți prea mare presiune pe voi!

Ada Chindea

Eu sunt Ada, mămică de doi copilași drăgălași și diferiți precum soarele și luna. În 2013 eram însărcinată în 8 luni și am început să construiesc comunitatea ”Ceai cu Mămici”. Ceea ce a început cu evenimente de socializare între mame, cu interese și experiențe comune, s-a transformat, în timp, în locul unde imi doresc să ofer cititoarelor mele instrumentele necesare dezvoltării noastre ca mame, ca soții,ca prietene și în primul rând ca femei gata să înfrunte orice provocare, fie că e vorba de o întâlnire la joacă și socializare, un tantrum sau redescoperirea de sine.

No Comments Yet

Tu ce părere ai?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: