Putin respect, va rog!

Este tot ce avem nevoie pentru a ne intelege cu copii nostri. Asta inseamna sa nu-i grabim ci sa le respectam ritmul, sa nu-i luam pe sus ci sa gasim o solutie de a gasi o cale de mijloc, sa spunem “te rog” si “multumesc” pentru ca asa vor invata si ei si sa nu-i tratam de parca n-ar exista. Nu este ok sa vorbim despre ei, de fata cu ei, dar fara sa-i includem in discutie!

 

De ce sa soatem copilul din casa urland si dand din picioare pentru ca ne grabim sa ajungem nu stiu unde, cand am putea incepe pregatirea cu jumatate de ora mai devreme si sa-i acordam copilului timpul necesar sa se imbrace cu ce vrea, chiar daca se mai schimba de trei ori pana e gata? Relax, luati un loc in spatiu si bucurati-va de timpul petrecut impreuna, respectati-i nevoile daca vrei sa le respecte si el pe ale voastre.

 

De ce sa luam noi toate deciziile pentru ei? Doar pentru ca noi suntem adulti si ei sunt copii? OK, pana la un punct suntem responsabili pentru buna lor crestere, dar asta nu inseamna ca nu-i putem implica si pe ei in acest proces. In loc sa-i spunem ca mananci ce-ti dau, spuneti-i motivul pentru care nu aveti cine stie ce mancare ar vrea copilul, fie ca nu ati avut timp sa o faceti, fie ca n-ati fost la cumparaturi sau pur si simplu n-ati avut chef sa gatiti azi, fiti sinceri si acordati-le respectul cuvenit si va asigur ca va manca cu placere ceea ce i se ofera fara sa i se bage pe gat!

 

Respectul inseamna sa fim sinceri cu ei, sa comunicam, sa ne recunoastem greselile in fata lor si sa ne cerem scuze pentru ele, dar mai ales, sa luam decizii impreuna pentru ca si ei fac parte din aceasi familie cu voi!

 

La noi lucrurile asa au functionat de dinainte ca Emily sa vorbeasca si au functionat perfect.

Si ce daca se uita taximetristul ciudat la noi in timp ce-i multumesc copilului ca a inteles ca trebuie sa plecam de la locul de joaca???… si ce daca unii ne cred cu capul pentru ca-i cerem voie copilului sa iesim singuri in oras??? Vom continua in acest stil ceea ce va recomand si voua!

 

Cu drag,

Ada, mamica de Emily si un viitor baietel 🙂

Ada Chindea

Eu sunt Ada, mamica de doi copilasi dragalasi si diferiti precum soarele si luna. Ea are 3 ani si jumatate si este blanda, calma, rabdatoare si intelegatoare, iar el are 9 luni si a venit ca o tornada care ne da pe spate cu zambetele si forta lui. Sunt o femeie fara toate doagele in ordine, imi plac culorile si sunt mega indragostita de jumatatea mea mai buna.

No Comments Yet

Tu ce părere ai?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: