Viața e plină de evenimente de toate felurile, plăcute sau mai puțin plăcute, relevante sau minore, cu impact direct asupra noastră sau indirect, care ne destabilizează sau ne schimbă, previzibile sau total impredictibile, benefice sau nu, etc.
A fi unic și adaptat…
Și pe toate le privim prin propriul nostru filtru, personal și unic. Lumea se desfășoară în jurul nostru după cum am învățat de mici că se întâmplă lucrurile. Dacă am crescut într-un mediu în care am primit căldură, înțelegere și suport, reușim să privim spre lume și viitor încrezători și optimiști, învățând că lumea ne poate oferi și lucruri bune, iar pentru cele mai puțin bune, găsim modalități prin care ne ajustăm ei, ne adaptăm și facem față frustrărilor. Toleranța noastră la frustrare este crescută, nu dramatizăm și ”n-o luăm personal”. Învățăm câte ceva din aceste evenimente și mergem mai departe, mai înțelepți, mai deschiși și mai toleranți.
Prea mult…
Și totuși, dacă mediul a fost mult prea susținător, dacă cineva acolo a întins mereu plasa de salvare, nu am avut prilejul să învățăm să ne descurcăm cu situațiile și evenimentele dificile ale vieții, nu am dezvoltat această abilitate, nu am învățat să gestionăm neprevăzutul, lucrurile provocatoare pe care viața ni le tot scoate în față. Ne dorim ca lucrurile să fie mereu line, facile, rezolvabile rapid și fără consecințe sau repercusiuni neplăcute, altfel tânjim reactiv la vremurile din copilărie în care exista întotdeauna disponibilă o soluție la orice problemă fără a depune niciun efort.
Prea puțin…
Dacă n-am avut un mediu în care persoanele importante din viața noastră nu au reușit să ne ofere suficientă îngrijire și căldură, am învățat că lumea este un loc periculos, nesigur, în care oamenii nu sunt de încredere. Suntem suspicioși, mereu în alertă, reactivi. Nu putem tolera situațiile dificile pentru că așteptările fac parte dintr-un scenariu defensiv, nu știm cum să procedăm și cum să le depășim, altfel decât prin a reacționa în speranța că lucrurile se vor desfășura așa cum ne imaginăm că ar trebui să se întâmple. Atunci toleranța noastră la frustrare este scăzută.
Cum ne simțim?…
Cum ne simțim când întâmpinăm dificultăți? … furioși, dezamăgiți, răniți, triști, vinovați, respinși, slabi, inadecvați, și lista poate continua.
Dar nu este nimic greșit și nici ieșit din comun dacă trăim astfel de emoții apărute în urma diverselor situații de viață. Ce putem face este să fim conștienți de propriile noastre reacții și să le evaluăm după contextul în care au apărut, să înțelegem că experiențele anterioare ne-au format aceste lentile prin care privim viața, a fost modul în care ne-am adaptat atunci și pe care l-am însușit pentru supraviețuire. Dar acum putem lucra și alege să ne vindecăm.
Din categoria psihologie pentru toti, mai puteti citi si acest articol, despre emotii. La ce ne sunt bune Emotiile?
