Un an atipic: în pandemie, câtă călătorie ? (partea I)

vederePartea I : iarnă-primăvară- vara

Așa cum spune și titlul, cât putem călători  într-un an plin de provocări: cu restricții, cu libertati?

rasarit

Ei bine, eu mă declar mulțumită din acest punct de vedere al călătoriilor alături de un copil de 8 ani, într-un an care a întins nervii și mai mult.

   Dar să încep cu începutul 🙂
     Întrucât domnișoara mea a fost home-schooled anul trecut (voi face o postare separată despre această experiență), am putut profita de flexibilitatea școlii și munca de-acasă deopotrivă. Trebuie însă să menționez că nu am avut însă destul curaj să ies din țară.
 1. Pentru că nu mă simt confortabil să ieșim doar noi doi, din cauză că na..fiecare cu frica lui. A mea este că în cazul (putin probabil de altfel) de se întâmplă ceva cu amândoi atunci când suntem plecați, nu vreau ca fata să fie crescută de altcineva. Așadar, întotdeauna am grijă ca unul dintre noi să fie în aceeași țară (nu neapărat casă) cu ea.
Tip: este un foarte bun motiv de a avea și city break doar eu cu fetele, așa, pentru că merităm.
 2. Iar al doilea motiv pentru care nu am ieșit din România a fost că nu am vrut să ne stresăm cu teste PCR în aeroporturi pentru ea. E destul de tricky situația în ceea ce privește copiii peste o anumită vârstă. Nici vaccinați nu sunt, ori trebuie să stea în carantină, chiar dacă părinții sunt vaccinați. Așa că…no thanks, I’ll pass this time !
      Începutul anului 2021 ne-a prins la Brăila, la bunici ????????????. Mare bucurie, mare !
Și pentru că nu puteam lăsa sezonul de schi să treacă fără ca noi să spunem prezent pe pârtie, ne-am aventurat nu o dată, ci de două ori la munte.
  Primăvara a fost marcată tot de o ieșire la munte, în căutarea mirosului de iarbă verde proaspătă. Doar că…ce să vezi ?!? Am găsit tot zăpadă. Și ce zăpadă!!!???????? Pe drumul de la Râșnov către Bran, crengile brazilor erau atât de lăsate de greutatea zăpezii încât, dacă trecea un tir pe lângă ei și le făceau să se scuture, ne pica câte o găleată de zăpadă pe parbriz. Not something you want to see every day ????! Dar odată ajunși la Sohodol, am găsit atât niște copăcei înfloriți, cât și crestele munților acoperite de zăpadă. Ceva de vis ! ????????. Aceasta imagine mi-a adus aminte de “Winter Wonderland” a lui Amy Grant, dar si “Do-Re-Mi” din The Sound of Music, a lui Julie Andrews.

wonderÎmi place foarte mult această contopire a anotimpurilor. Să fie vremea frumoasă și totodată sa simți cum următorul anotimp își face simțită prezența discret.

    De vara lui 2021 am vrut să profităm cel mai mult. Atât pentru că ne ajuta faptul că învăța de acasă, dar și pentru că mă gândeam că nu are cum să dureze la nesfârșit această muncă / școală de acasă. Așadar, am rezolvat această dilemă prin a petrece o lună la mare( iunie) și o lună la munte (iulie). August am dedicat-o bunicilor (câteva zile) și pregătirii pentru un nou an școlar (în colectivitate) dar și întoarcerii la muncă.
   Dacă vă ajută școala/munca, eu vă îndemn cu inima deschisă să faceți acest experiment. Pentru noi, iunie a fost de vis la mare, pentru că toți copiii erau la școală, și deci părinții nu puteau pleca în concediu, după ce multe luni de zile au fost în on-line.
   Să poți vedea apa mării în Constanța atât de clară și curată și de un turcoaz cum îl vezi în Grecia, asta da, a fost cireașa de pe tort. Peștișori, raci, crabi, vidre, flamingo, gâște, pescăruși….toate erau doar pentru noi să le vedem și să ne bucurăm de ele, timp de 3 săptămâni cel puțin.papuci
În ultima săptămână din iunie a fost atât de cald și atat de aglomerată plaja, încât am ajuns să număr zilele până plecam, pentru că nu mai era de noi acolo.
    În principiu nu am făcut mare lucru cu copilul în Constanța, pentru că a vrut să se sature de nisip și apă întâi, înainte să facă altceva. Și o înțeleg. După ce 5 ani a avut marea la picioarele ei, e firesc să vrea să respire aerul sărat și nisipul să îl simtă printre degete de la cât a construit castele și piscine în nisip 🙂 . Cazarea aproape de mare a fost principalul atu: trageam draperiile si deja eram fascinata de albastrul marii. Plajele aproape de noi au fost White Beach (Santa Maria Bay) si Reyna, daca va ajuta pentru o orientare mai buna, mai ales daca sunteti complet necunoscatori ai orasului, cum suntem si noi. Am vizitat acvariul si am facut trasee pe jos  pana pe faleza sau alte parti ale orasului.
zen  Avantajul home-schooling-ului a fost acela de a alege noi când să se termine anul școlar pentru ea, și am putut avea 3 luni pline de vacanță.
    Pentru iulie, am ales să mergem la munte, ca să nu stăm în căldura din București. Am ales Sinaia, ca să ne fie ușor să ajungem cu trenul și să poată pleca ea în tabără.
  Da, am redescoperit mersul cu trenul vara aceasta. Cu Softrans ajungi ușor și la Constanța și la Brașov. Este mult mai convenabil decât cu CFR, poți face rezervare on-line (ceea ce ajută maxim pe timp de vară), poți plăti cu cardul sau cash în tren. Deci da, eu recomand să mergeți cu Softrans dacă vă ajută orele și destinațiile propuse.
   Ei bine, la munte nu puteam doar parc zi de zi, deși am făcut acest lucru mare parte din timp. Coboram dimineața pe la 10 în parcul central și reveneam acasă pe la 16-17. In weekend-uri, când era și tati liber am făcut câteva trasee pe munte, atât singuri, cât și cu copilul.
Punctul culminant al acestei luni a fost cu siguranță raliul de mașini la care am fost nelipsiți ca spectatori, desigur.
raliu
  Traseul făcut pe munte cu un copil de 8 ani a fost cel de la Cota 2000 până la Cabana Babele. Am plecat dimineața, pe la 8:30 cu prima telecabină către Cotă, apoi, ne-am bazat pe picioarele noastre și traseul ușor. Am ajuns la Babe până în prânz, cu toate că am avut parte și de câteva smiorcăieli de durere de picioare. Ne așteptam, și pe noi începea să ne doară tălpile puțin, așa că am făcut pauze și totul a fost bine. Pe drum am adunat o mulțime de sticle de plastic pe care le-am aruncat la gunoi la cabană.
  Vă rog, dacă tot mergeți pe munte, cu siguranță aveți rucsac cu voi, așadar nu e greu să țineți ambalajul gol în rucsac. Chiar e trist să fie atâtea gunoaie pe drum, într-o arie protejată.
    Enough scolding now!traseu
Un alt traseu pe care l-am făcut, doar noi doi de această dată a fost cel de la Cabana Padina-Babe- Jepii Mici-Busteni. Prima porțiune, de la Padina la Babe, cu siguranță poate fi făcută și de către copii. Am întâlnit foarte mulți copii pe drum, cu vârste începând de la 4/5 ani. Nu se urcă greu, drumul e ușor, priveliștea uimitoare.
   Noi, pentru că am început destul de târziu în zi sa mergem pe traseu, am ajuns pe la 14 la Babe. Am pornit hotărâți să coborâm cu telecabina până în Bușteni. Am renunțat în secunda in care am aflat prețul: 90 de Ron / de persoana/ coborâre. Sau dacă luai dus-intors costa 170 Ron ????. Not a good joke! Încă nu știam de traseul până la Cota 2000 și ne anunțase cineva că am face 2 ore jumătate-3 până acolo, și nu am mai prinde telecabina până în Sinaia (da, pe timp de vară, ultima coborâre este la 16:30), astfel am risca să rămânem blocați peste noapte pe munte. Nu eram chiar așa dornici de senzații tari, așa că am decis să coborâm pe alt traseu. Adică… cât de greu poate fi ? Era mijlocul lui iulie, vremea frumoasă, teoretic pământ uscat. Ei bine…traseul prin Jepi, am aflat la coborâre (ce bine!  Că altfel mă panicam și mai mult decât am făcut-o la un moment dat) este unul dintre cele mai grele, nerecomandat să mergi pe el între jumătatea lui octombrie și jumătatea lui iunie.
  Și pe bună dreptate!!! Ghici ce: am găsit atâta zăpadă și gheață în iulie, încât am zis că ne lipseau schiurile, pentru o coborâre mai ușoară. Traseul, mare parte din el cu lanțuri de care sa te ții, destul de anevoios la coborâre. Am găsit două porțiuni unde lanțul era acoperit de gheață și zăpadă. Și alunecai… încât acolo ziceai că rămâi..drept dovadă și numărul destul de mare și demoralizator, de cruci de pe traseu. Not a pretty sight to see ????. Într-adevăr, pe nicio cruce nu era scris că persoana a murit pentru că a fost atacată de urși, deși pe acel traseu, oameni cu care ne întâlneam pe drum, au spus că au văzut o ursoaică, dar că și-a văzut fiecare de drumul lui. Toate crucile erau datate cu perioadele în care traseul este nerecomandat să îl parcurgi. Eu zic că nu se merită, pentru nicio senzație de adrenalină din lume, să îți riști viața, dacă ai și recomandare să nu faci acest lucru. Păcat, drogul, de orice natură ar fi el, clar îți ia mințile. Be aware!
   Cum-necum, am trecut și de gheață, dar si de partea pietroasa și ascuțită a traseului. Odată intrați în pădure, am mai găsit o persoană pe drum, am stat împreună și am avut grijă să vorbim vrute și nevrute până la final, pentru că cineva (nu dau nume) era deja foarte panicată de întâlnirea cu ursul. Îmi mai revenea inima la loc pentru câteva minute atunci când mai întâlneam oameni pe traseu.
jepi
   Dar…..la un moment dat….am auzit fosnituri în frunze și crengi mișcându-se. Vaaaai!!! Și niște persoane care veneau din față, s-au gândit să strige “Ursul”. Acolo am înlemnit.
Din fericire, nu erau decât niște capre negre. Frumoase foc și speriate mai rău ca mine. Doar că…sunt foarte periculoase și ele dacă le întâlnești pe traseu, pentru că sar, iar pietrele din calea lor cad în capul tău și dacă se întâmplă să fii pe o potecă îngustă, cum eram noi…sa te ții atunci. Nici nu poți alerga pentru că trebuie să îți acoperi cumva capul și nu poți risca să aluneci pe pantă. Noroc că sunt ele mai alergătoare decât noi și au trecut destul de repede, dar nu înainte de a primi noi câteva pietre/bolovani în cap.
    După vreo 4 ore de coborât, am ajuns într-un final în Bușteni, la baza traseului, unde am văzut plăcuța cu recomandările.
 Ca sa vezi ce înseamnă încălțăminte si haine adecvate pentru munte: eu, deși am avut adidași relativ potriviți, în sensul că nu alunecam și erau impermeabili, totuși nu erau strânși pe picior și nu îmi țineau glezna, așa că m-am trezit a doua zi dimineața cu degete umflate și dureroase. Timp de o săptămână nu am putut purta decât șlapi în picioare. Dar na, nu era în plan să coborâm pe Jepi, și cum planul de-acasă nu se potrivește cu cel din târg, trebuie să fii pregătit să suporți și consecințele.
   Mare lucru apoi, nu am mai făcut. Da, am vizitat ce era de vizitat în Sinaia, am mâncat zi de zi înghețată bună de la cofetăria Caramello, ne-am bucurat și de timp singuri cât a fost ea în tabără ( tot la munte :)), dar unul diferit).
   Când a venit timpul să plecăm, nu mai voiam să plecăm.
Cam asta a fost vara pe care eu am dedicat-o unei vacante cum numai in filme vezi.
Despre un alt traseu montan facut cu copilul, mai puteti (re)citi si acest articol, despre Canionul 7 Scari.
Vor urma mai multe articole despre locurile vizitate de noi impreuna cu copilul, atat strainatate, cat si Romania. Stay tuned ! 🙂
Daniela

Be happy, life is short , you deserve to live it !

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.