Ascundeți femeile și copiii, pârjoliți ogoarele, otrăviți fântânile, a sosit inamicul public numărul 1…mâncarea!
Aversiunea față de (unele) alimente ocupă loc de cinste lângă papucii cu blăniță, ultimul episod Game of Thrones și transformarea recentă a Loredanei Groza. De-a lungul istoriei, ne-am îndreptat pe rând degetul spre carne, ouă, zahăr, lapte, paste, pâine, cartofi. Chiar și roșiile au fost puse la zid într-o vreme, sărmanele zemoase! Și lista va continua cel mai probabil cu noi inamici.
Mâncarea ne îngrașă.
Mâncarea ne face să ne simțim rău.
Mâncarea ne balonează.
Mâncarea ne face să mâncăm prea mult.
Sau prea puțin.
Sau deloc sau greșit sau la ore târzii sau când nici măcar nu ne era foame!!
Cineva să oprească mâncarea! Pentru că noi nu ne încumetăm să ne oprim câteva secunde să ne întrebăm „poate nu e de la mâncare?”
Vă vorbește inculpata. Am trăit mulți ani cu convingerea că mănânc foarte multe dulciuri pentru că am „un dinte dulce”. În plus, dulciurile sunt bune. Ce, poate să spună cineva că nu e așa? La fel și cola. Pff, normal că știam că nu e bună, dar avea un gust bun. Și mergea atât de bine la o masă bună (felicitări celor care se ocupă de marketing!).
Mi-a luat ceva timp să mă întreb de ce preferam gustul dulce și nu altul. Totul pornea de la mine, de la tot ce încercam să acopăr / înlocuiesc cu mâncare, dulciuri sau băuturi cu reclame care se adresează emoțiilor din noi.
Mi-am dat seama că mâncarea înseamnă plăcere, prietenie, familie, gustul copilariei, deserturi delicioase sau combustibil pentru vise mari. Vorbesc acum de mâncarea reală, aia pe care bunicii și bunicile noastre o recunosc drept mâncare, nu despre ambalaje cu ingrediente pe care nu doar că nu le găsim în natură, dar nici nu le putem citi din prima încercare.
Ne naștem cu experiența colectivă a generațiilor dinaintea noastră și cu instinctul de a căuta mâncarea potrivită pentru corpul nostru. Ca să putem auzi semnalele fizice care ne indică ce, cât și cum să mâncăm, trebuie să avem claritate. Sau călăreț puternic și elefant înțelept pentru cunoscători.
Acesta e un manifest pentru mâncare…
- Să mâncăm tot ce ne dorim, dar să înțelegem ce se ascunde în spatele poftelor alimentare – s-ar putea să începem să ne dorim altceva.
- Să testăm și să experiementăm pentru că nu tot ce e bun e bun pentru toată lumea.
- Să înțelegem că orice aliment, oricât de sănătos, are și un revers dacă este mâncat incorect sau în cantități nepotrivite.
- Să conștientizăm că ce mâncăm are prea puțin legătură cu mâncarea în sine și mai mult cu emoțiile noastre, cu relațiile cu oamenii din jur și cu nivelul de stres la care suntem supuși în fiecare zi.
- Să ne (re)amintim să mâncăm cu plăcere și să savurăm fiecare bucățică!
Ție ce-ți spune mâncarea din farfurie despre tine? Ce ai nevoie să (re)descoperi, să conștientizezi sau să transformi în viața ta pentru a face pace cu mâncarea?
Eu sunt Marieta și visul meu este să ajut oamenii să fie mai energici, mai motivați să-și (re)găsească echilibrul în viața de zi cu zi pentru a-și urma visurile. Mi-aș dori ca într-o zi să învățăm să ne ascultăm din nou instinctele în ceea ce privește mâncarea, să renunțăm la toate prejudecățile legate de diete și kilograme, să redescoperim plăcerea mâncatului fără vinovăție, restricții și măsuri extreme și să ne împrietenim cu alimentele din farfurie. Dacă vrei să afli mai multe despre ce fac, mă găsești pe pagina mea, The Food Gap, iar miercuri te aștept cu întrebări în live-ul #DeVorbăLaUnCeai!
