Unde am ajuns după 10 ani de antreprenoriat? [Partea a 2-a, despre visul meu]

Aceasta este continuarea poveștii mele. Despre cum am ajuns la decizia de a deveni coach transformațional. Dacă nu știi despre ce e vorba, citește prima parte, despre cum am ajuns la decizia asta.

Astăzi vreau să-ți povestesc despre cum am ales școala de coaching si cum merge până acum.

De 3 luni sunt în training și deja lucrez cu câteva mame care au avut încredere în abilitățile mele. Ne jucăm împreună pentru a se cunoaște și înțelege mai bine și mai ales pentru a-și atinge visul lor minunat. Nivelul meu de entuziasm si feedback-ul lor, mă fac să mă trezesc la 5.

Mă trezesc în fiecare zi cu entuziasm și bucurie să aflu ce lucruri minunate reușim să mai creăm împreună.

Decizia mea a venit mai întâi cu o lungă așteptare.

În ianuarie 2021 încă făceam homeschooling cu copiii, iar focusul meu era 100% la ei.

Așa că am așteptat, am analizat piața de școli de coaching și m-am gândit cam cum aș vrea să aplic ceea ce învăț. Toată perioada ianuarie-august chiar m-a ajutat să-mi clarific multe întrebări, mai ales cea mai mare.

Să aleg o școală românească sau școala urmată chiar de coach-ul meu?

Am luat la mână școlile din România și am realizat că se împart în mai multe categorii în funcție de:

• numărul de ore predate,
• numărul de ore din modulul de dezvoltare a afacerii,
• pregatirea pentru acreditarea internțională
• și bineînțeles în funcție de buget.

După acest proces am ales să urmez cursurile școlii Coachville cu care am rezonat din cele mai multe puncte de vedere, iar argumentul decisiv a fost includerea unui modul de 30 de ore de coaching de grup, aceasta fiind una dintre direcțiile pe care imi doresc să merg mai departe.

Iată câteva dintre motivele mele:

• Durata programului – școala americană durează un an de zile, pe când majoritatea programelor de la noi dureaza 3-4 luni. Durata e și în funcție de certificarea pe care o urmărești și timpul pe care îl poți dedica studiului. Se poate termina și mai repede bineînțeles
• Un alt argument pro durată a fost și dorința mea de învățare. De câțiva ani sunt într-o perioadă în care simt nevoia de a cunoaște mai multe lucruri legate de felul în care se întâmplă lucrurile în sinea noastră. Ca numar de ore, școala nu are cu mult mai multe față de cele de top din România, dar prin programul complet ai acces la multe alte resurse gratuite
• Acreditarea – la absolvirea școlii ai toate elementele pentru acreditarea de coach la nivel internațional și nu doar national. Multe școli din România, la finalul lor îți oferă doar o acreditare națională de specialist în coaching de la ANC, iar altele la primul nivel de acreditare.
• Curs dedicat coachng-ului de grup – în cadrul programului de 1 an, ai acces la un curs special denumit “The power of groups”, iar pentru mine a fost elementul decisiv. Deja din 2 cursuri am învățat enorm și mai am încă 34 de sesiuni.
• Școlile din România care ofereau toate elementele necesare în vedere acreditării internaționale, nu-ți garantau totuși că în același timp îți vei completa și minimul de 100 ore de practică. Prin felul în care e gândită metoda și abordarea Coachville, ai toate șansele să aduni acele ore de practică în cadrul unei singure metode.
• Baza tuturor programelor din Coachville este JOCUL. Păi cum să nu mă tenteze tocmai pe mine această abordare? Este o schimbare totală de perspectiva cu care suntem obișnuiți din școală și dorința mea e să mai revin către voi pe acest subiect.

Au existat normal și niște dubii, pe care uneori le resimt:

• Predarea în limba engleză – am anumite momente când nu înțeleg anumite fraze, dar cu ajutorul coach-ului meu și cu puțin research pe google, depășesc orice provocare;
• Ora la care se țin cursurile – adică 9 seara, când uneori abia mă mai concentrez, dar am grija să beau apă, să mă mișc în timpul cursului și îmi refac energia.

Bonusul la care nu mă așteptam este felul în care sunt ținute cursurile și mai ales evaluarea competențelor. Încă o data, JOCUL e acasa la el.

Momentan urmez metoda Play Life despre care poți citi pe site-ul Coachville.

Cursul este extrem de activ, fără prea multă teorie. La fiecare sesiune dezbatem fiecare concept care stă la baza metodei de coaching în grupuri mici, apoi revenim cu discuția în grupa extinsă. Frumusețea e, că la fiecare curs am câte o revelație care mă ține pe gânduri alte câteva zile.

Evaluarea nu este nici ea mai prejos, ci este sub forma unui joc online. În cadrul jocului ți se deschid noi oportunități de învățare și provocări de coaching pe măsură ce progresezi.

Prima provocare este să accepți să inviți 5 oameni care să te ajute sa exersezi metodele de coaching învățate. După ce ai acceptat provocarea se deschid alte acțiuni de îndeplinit și anume să revii în joc după fiecare întâlnire cu oamenii cu care faci coaching și să spui ce ai învățat din fiecare ședință. Abordarea asta este de fapt și secretul care stă la baza efectuarii minimului de ore de coaching pentru certificare.

Sunt foarte încântată și fericită de alegerea mea! Atât de fericită încât îmi vine să țopăi de fericire cam în fiecare zi.

Procesul de alegere al școlii, n-a fost simplu și mi-ar fi plăcut să regăsesc și eu online astfel de povești. Tot timpul m-au ajutat poveștile despre auto descoperire ale altora. M-au ajutat mai ales să-mi găsesc și eu inspirația și bucățica mea de adevăr din călătoria lor. Acesta este motivul pentru care am vrut să scriu în atat de mare detaliu acest articol.

Asta sper să regăsești și tu în această poveste, un gram de inspirație care să te ajute pe drumul tău

De când am început școala, transformarea cea mai surprinzătoare este că timpul a început să se materializeze în viața mea. Ba chiar s-a înmulțit!

Teoretic nu s-a schimbat mare lucru față de anul trecut cand făceam homeschooling și eram mereu cu copiii. Acum, pentru că nu au același program la școală, tot timpul un copil este cu mine.

Ce s-a schimbat însă, este entuziasmul și bucuria mea pentru ceea ce fac.

Copiii văd cât de mult îmi place și le povestesc pe înțelesul lor, ce descopăr în acest proces. Așa a apărut și timpul, chiar dacă sunt și ei acasă. Le explic că am o sesiune de coaching sau un curs și au răbdare, lucrează în liniște pe lângă mine și-mi respectă spațiul.

Totul e surprinzător și trăiesc fiecare moment la maxim.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea!

Pe măsură ce voi face tranziția către coaching și spațiul “Ceai cu Mămici” se va transforma. În bine!

Blogul Ceai cu Mămici va deveni  un spațiu unde să se audă vocea comunității și unde mai multe mame vor scrie despre experiețele lor prin părințeală. Este ceva ce mi-am dorit mereu și-acum chiar se întâmplă.

În acest moment s- alăturat o veche prietenă din vremea ceaiurilor, Andreea Grigoriu, care va scrie în engleză atât pentru voi cât și pentru comunitatea de mame din Anglia, unde locuiește în prezent.

Daniela, pe care o știți din poveștile #ViațăDeExpat mai are câteva povești de spus și o puteți urmări în continuare aici.

Live-urile De Vorba la Un ceai le voi susține în continuare, iar momentan cam atât știu clar.

Sper să rămâi în continuare alături de mine în următorul capitol încă nescris!

Te aștept oricând dacă ai vreo întrebare despre coaching sau despre școala pe care am ales-o. Ba chiar am și o curiozitate… tu ai făcut coaching până acum? Cum a fost procesul?

Ada Chindea

Eu sunt Ada, mamă și o femeie îndrăgostită de oameni și culori și am pornit această comunitate în 2013 în anul în care și eu am devenit mamă. Astăzi, sunt coach transformațional și mă bucur să-mi trăiesc visurile alături de copii, vizitând lumea în timp ce formez noi comunități în cadrul cărora ghidez oamenii să-ți (re) descopere culorile adevarate și astfel să-și trăiască visurile AZI și nu într-o zi.