Acum 14 ani, fix pe la ora asta, număram cu emoție câte ore mai erau până la 18. În loc să ăd de dimineață cu ce mă-mbrac, de data asta îmi pregătisem hainele de seară. Costumul beige din in, cu pantaloni scurți și sandalele cu toc. Eram foarte mulțumită de alegerea mea. Era o ținută relaxata, iar tocurile o făceau suficient de interesantă. Se potrivea și pentru o plimbare prin parc, dar și pentru căldura infernala de la mijlocul lui iulie.
Eram pregătită!
La 18 ne-am întâlnit în fața biroului lui, chiar vis-a-vis de parcul Tineretului.
După 2 ore, jumătate de pizza și o Perroni, râdeam cu gura până la urechi.
După 4 ore am schimbat parcul și ne-am plimbat cu barca în Carol. Era prima oară când mergeam în Carol. Acest băiat ”din provincie” a ajutat o fată de la capitală să-și descopere propriul oraș, într-un Smart Deja pluteam!
Aproape 6 ore mai târziu, m-am întors la mașină îndrăgostită până peste urechi și nerăbdătoare să ne revedem.
Ne-am revăzut zilnic până când ne-am mutat împreuna 3 luni mai târziu.
Suntem foarte diferiți, dar tocmai aici e frumusețea!
- El e calm, eu extrem de energică.
- El poate simplifica lucrurile, eu ador să le complic.
- El citește repede, eu încet.
- El citește site-uri de știri și cercetări științifice, eu cărți de dezvoltare personală și beletristică.
- El poate să doarmă oricât, chiar și până la prânz, eu am fost mereu o persoană matinală.
- El e bun la joaca în casă, eu la cea afară.
Iar astea sunt doar așa de suprafață, pentru că de fapt, în adâncul sufletului nostru, suntem mult mai asemănători decât se poate vedea cu ochiul liber.
- când au apărut copiii, am fost pe aceași lungime de undă în ceea ce privește creșterea lor.
- ne-am bazat pe intuiție și unul pe celălalt ca să găsim soluția potrivită la orice problemă.
- iar atunci când n-am mai putut să comunicăm singuri, într-un mod constructiv și coerent, amândoi am vrut să mergem la terapie de cuplu.
- cumva, nu ne e deloc greu să cădem de-acord asupra modelului de gresie sau tapetul din sufragerie.
- și mai ales, avem același limbaj de iubire, iar asta ne-a fost de ajutor de fiecare dată.
- Ne completăm și ne susținem necondiționat, iar când o luăm pe arătură, celălalt e primul care semnalizează.
Nu știm să dansăm niciunul, dar cumva dansăm minunat unul cu altul. Iar stilul de dans a rămas la fel…
Și după 4 ani, la nunta noastră
și după 5 ani
și după 11 ani, la botezul lui Andrei
și după 13 ani, când am fost nașii unor oameni la fel de iubăreți ca noi
După 14 ani de iubăreală, 2 copii și 4 case, el este singurul bărbat cu care-aș vrea să dansez în fiecare zi ceea ce vă doresc și vouă!
Nu renunțați la voi! Nu uitați de voi! Nu e mereu simplu, mai ales după copii!
Dar dacă încă mai vreți să dansați împreună, găsiți un moment s-o faceți și vă veți trezi că râdeți la fel ca la prima întâlnire!
