Uneori, deciziile bune se iau cu mult curaj și un gram de nebunie.

Oare ce-ți trebuie pentru o schimbare de look radicală?

  • o criză existențială?
  • câteva zile proaste?
  • plictiseală?
  • sau doar mai mult timp ”Tu cu tine”? Timp să te privești cu adevărat, mai ales în lipsă de alte activități pe timp de distanțare socială?
  • Sau poate pur și simplu, toate cele de mai sus!?

Ultima se aplică și în cazul meu.

Acesta e motivul (sau motivele) pentru care, după 3 ani de blond, vreo 7 de păr scurt și 21 fără breton, mi-am schimbat look-ul radical. Acum sunt șatenă (cred) cu păr mai lung de umeri și breton franțuzesc.

Dintre toate, bretonul este șocul cel mai mare. Chiar și pentru mine și eu l-am vrut!

Am auzit de un milion de ori cât de greu e cu el.

  • De la colega de la Mercury (pe vremea cand lucram) care-mi spunea că stă o oră-n baie pentru păr… am fost șocată și îngrozită! Eu st[team maxim 30 minute cu tot cu duș!
  • de la draga mea Georgiana despre care pot spune ca a ridicat întreținerea bretonului la nivel de artă! Chapeau, draga mea!
  • și de la talentata Mariana Romanică pe vremea cand îmi stiliza așa de frumos sprâncenele și m-a descurajat din a-mi face breton. Și ce bine a facut! N-aș fi avut timp de el.

Ultima dată când am purtat breton aveam vreo 14 sau 15 ani.

M-a tuns mama într-o dimineață înainte să plec la școală. Nu pentru că a vrut ea ci pentru că așa mă tundeam eu pe vremea aia. Mă hotăram că-l vreau scurt și mă duceam la ea cu noaptea-n cap și cu foarfeca-n mână.

M-a tuns cu cărare pe mijloc și așa l-am și purtat până când a crescut și eu am zis ca nu-mi mai fac breton în viața mea!

În afară de breton am amintiri tare frumoase de la vârsta aia.

Pe atunci scriam mult în jurnalul meu ”secret”. Am scris despre prima oară cand am chiulit cu prietena mea Andreea. Eram terifiată că cineva sigur o să ne vadă și o să ne zică la școală sau părinților, dar nu a fost așa. Nu a aflat nimeni, dar tot mi-a fost groaznic de frică. Atunci am fumat prima țigară și din păcate, au trecut încă 12 ani până la ultima.

Pe vremea când purtam breton, ”iubeam” vreo 2 băieți. Pe Mădălin, colegul meu de bancă despre care scriam îngrijorată că ”nu e deloc atent la ore… cred că se gândește numai la mine” (Și-acum râd și-mi vine să mă ascund de mine când citesc asta). Și mai era și Nicu, prietenul meu de prin clasa a 2-a sau a 3-a. Nu ne-am sărutat niciodată, dar ne-am plimbat de mână de multe ori și am schimbat nenumărate bilețele pe sub bancă:)

Tot atunci visam să mă fac profesoară de matematică. Iubeam cifrele, să merg la olimpiade, să fac pregătire suplimentară, ba chiar să-mi fac și temele la mate!

Astăzi am împlinit 35 de ani și după 20 de ani de la primul breton, nu mai fumez, sunt îndrăgostită nebunește de soțul meu și încă iubesc matematica.

Dacă vă bate gândul și pe voi să faceți o schimbare de look radicală, vă recomand articolul Marianei Romanică. Se termină tot cu un breton, dar până la el, vă poate oferi răspunsuri la multe întrebări pe care nu știați că le aveți!

Pupi Pup!

Ada Chindea

Eu sunt Ada, mamă și o femeie îndrăgostită de oameni și culori și am pornit această comunitate în 2013 în anul în care și eu am devenit mamă. Astăzi, sunt coach transformațional și mă bucur să-mi trăiesc visurile alături de copii, vizitând lumea în timp ce formez noi comunități în cadrul cărora ghidez oamenii să-ți (re) descopere culorile adevarate și astfel să-și trăiască visurile AZI și nu într-o zi.

2 Comments
  1. Îți stă bine cu breton! Te prinde! 🙂
    Iar mie îmi place maxim cum îmi stă și mie cu breton. E adevărat că, din cauză de 3 vârtecușuri, durează ceva să mi-l aranjez, dar tot merită. Acum a crescut și stilistul meu insistă să nu îmi facă, pentru că îmi stă bine cu părul lung. Dar tot îl conving eu să revin la breton. :))

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.