Un subiect care mie îmi place maxim: cărțile!
Indiferent că este vorba despre cărți de copii sau nu, cărțile sunt, alaturi de muzică, hrană pentru suflet și minte.
Întotdeauna când venim în București, o zi este dedicată mersului în librării. Cea mai la îndemână este Cărturești de pe Lipscani. Apoi, mai este una la Cișmigiu, tot Cărturești.
Nu trecem pe lângă Universitate, fără să intrăm la Eminescu.
Pentru cărți în engleză întotdeauna mergem la Antic Exlibris. Acestea ne ocupă o zi întreagă, mie și Dânsei.
Nu cred că am refuzat-o vreodată când a cerut să ii cumpăr cărți. Încurajez să ceară cărți și fructe. Pentru acestea două întotdeauna voi zice “Da”. În plus, vreau să își formeze un obicei din a ști ce cărți să caute și unde să caute.
Acestea sunt locurile unde mergem în București.
În Istanbul, intrăm în câteva librării din apropierea casei.
La cele din mall- uri, unde mai găsesc și cărți în engleză, nu o iau, din simplul motiv că sunt în mall și mie mi-e groază de mall, cu copilul în el. La mall mergem doar dacă trebuie neapărat să probeze încălțămintea, deși în general, încălțămintea adusă direct acasă îi vine bine.
Acestea fiind spuse, noi avem biblioteci în fiecare casă a noastră: atât în România, cât și în Istanbul. Cărțile ei sunt într-o bibliotecă, ale mele în alta.
Pe mine cărțile m-au ajutat mult după ce m-am mutat aici.
Pentru ea, sunt un mod de viață, pentru că îi citim (inclusiv tati) în fiecare zi, de la două săptămâni de viață. Am început cu o pagină jumătate în fiecare zi până la aproape un an. Apoi, am crescut treptat. Acum, la aproape șase ani, poate asculta o carte de 50-60 pagini. Țin minte prima carte citită împreună cu ea: “Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi”. Mi-a luat aproape 3 luni ca să o termin. Și acum o recitim aproape de fiecare dată acasă.
Biblioteca ei însumează ușor peste 200 de cărți: noi sau la mâna a doua.
Ca să le țin evidența, pentru că unele dintre ele le duc acasă, la București, (pe măsură ce crește), folosesc aplicația Goodreads. Acum de exemplu, încerc să o conving de ce e mai bine să ne ducem cărțile dedicate Crăciunului acasă, dat fiind faptul că va fi ultima noastră iarnă în Istanbul. Dar ea vrea să păstreze neapărat câteva, așa că, eu mă declar mulțumită că am dus jumătate din cele 30 de cărți pentru Crăciun.
În mod normal, de când era mică, Dânsei îi cumpăr cărți despre subiectul momentului. Când este interesată de dinozauri, culori, cum apar copiii, cărți, orice îi atrage atenția, eu imediat îi pun la dispoziție 2-3 cărți ca să își dea seama de subiect, iar apoi suplimentez pentru aprofundare:).
De obicei, aleg cărțile după ce am citit câteva review-uri despre ele.
De unde le cumpăr?
- bookdepository ( livrează direct la ușă, cel puțin în Turcia)
- Librării
- De pe grupurile de cărți de pe Facebook
- Amazon câteodată
- thebookpeople.co.uk
- Online din România: elefant, eMag, libris, chiar și OLX.
Mai nou, încercăm să vedem și filmele care s-au făcut după cărțile citite de noi acasă sau la grădiniță.
Ce mă bucură pe mine este că la fiecare film văzut a observat diferența între carte și televizor : “nu este așa în carte”, “arată diferit în carte”, “am înțeles altceva eu din carte” . Cu această ocazie, discutăm și despre modul de interpretare al cărților. “Fiecare om este diferit”spune ea, și eu adaug că “fiecare interpretează diferit cartea”. Și ea poate face un film dacă vrea, scoțând în evidență lucrurile care i-au atras ei atenția atunci când am citit cartea.
Ultimul film văzut a fost Swan Lake, la care ea, mândră de sine, spune ” e muzica mea de la balet și cartea citită de Julie la grădiniță”.
La voi cum e? Cum țineți evidența cărților cumpărate/citite? Cum aranjați cărțile copiilor în bibliotecă: după subiect, după culoarea cotorului ?
Foto: Photo by Josh Applegate on Unsplash
