Viața de expat- Pauza de recunoștință

Eu sunt Daniela și m-am mutat în Istanbul acum aproape 5 ani, împreună cu soțul și fiica din dotare. De atunci, am trecut printr-o depresie, m-am ridicat, am dat copilul la grădiniță și am învățat cum să-mi cresc copilul departe de orice ajutor. Cu timpul am învățat să și apreciez toată această experiență și despre asta vreau să vă povestesc astăzi. 

Una dintre cele mai bune prietene ale mele din Istanbul este o americancă.

Curios este că ne cunoaştem doar de un an de zile. Ne-am cunoscut pe un grup de Facebook al mamelor străine din Istanbul. Ea era în căutare de o persoană care să stea cu copilaşul ei câteva ore o după amiază din săptămână, iar eu am realizat că locuieşte foarte aproape de mine şi copilaşul avea aceeaşi vârstă cu copilaşul meu.

Până la urmă nu ni s-a potrivit programul, dar am încheiat prin a programa o întâlnire de joacă pentru copii și o cafea pentru noi şi aşa a luat naştere o prietenie foarte frumoasă între noi , dar şi între copii.

Prietena mea serbează Ziua Recunoştinţei și m-a inspirat să scriu un articol dedicat tuturor lucrurilor pentru care sunt recunoscătoare în Istanbul.

E adevărat că nu totul a fost sau este roz, dar, totuşi sunt unele lucruri pe care, dacă rămâneam în România, poate nu m-aş fi gândit să le fac. Iată, așadar lista mea de lucruri pentru care sunt recunoscătoare:

  1. Toate locurile pe care le-am vizitat în Turcia, nu doar în Istanbul. Dacă tot ni s-a oferit oportunitatea de a locui aici, măcar să profităm la maxim de ceea ce ne oferă această ţară. Altfel, dacă continuam să stăm în România, nu cred că aş fi făcut atât de multe drumuri Bucureşti-Turcia, ca să vizitez obiectivele turistice. Ne-am propus ca în fiecare vară să vizităm câte un punct sau mai multe, de pe listă. Zis şi făcut. Ne-au trebuit patru veri ca să ducem sarcina la bun sfârşit, dar am reuşit 🙂
  2. Alegerea unei grădinițe cu predare exclusiv în limba engleză. Poate aș fi ales una în stil Montessori sau Waldorf, după ce vizitam mai multe locaţii ale acestor grădiniţe, dar la una Montessori în engleză, trebuie să spun că nu mă gândisem, până să mă aflu în poziţia de a căuta o unitate de învăţământ într-o ţară străină.
    Alegerea noastră în această direcţie a fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua pentru Dânsa. Astfel a avut oportunitatea de a cunoaşte copii de diferite naţionalităţi şi de a lega prietenii, care, sper eu, se vor întinde pe mai mulţi ani şi de acum încolo. În plus, atunci când vizităm ţări străine, ea se poate descurca singură şi nu are nevoie de noi ca să îi traducem. Este o independenţă care, pe ea, ca personalitate, o ajută foarte mult. Citisem eu undeva, că dacă expui copilul la mai multe limbi străini deodată, el le va asimila ca native, nu poate face diferenţa până la trei ani între ele. Aşa că, la grădiniţă cu ea, la 2 ani si 4 luni 🙂
  3. Faptul că am putut sta acasă cu ea, să o cresc  eu, aşa cum am considerat noi că e mai bine. Citisem că primii ani sunt foarte importanţi în dezvoltarea armonioasă atât a corpului cât şi a minţii. Aşa că, măcar să profit la maxim de timpul pe care îl am cu ea. Nu am putut nici să merg la cursuri de învăţare a limbii turce, pentru că orele erau după amiaza, iar programul de grădiniţă se termină la 15:30, completat de balet sau pian în unele după-amieze. Nu puteam cere unei străine să aibă grijă de copil. pentru că auzisem de destule cazuri de bone, care nu erau tocmai potrivite pentru a creşte o minte în formare. So that was it.
  4. Pentru oamenii pe care i-am întâlnit. Unii au devenit prieteni foarte buni, legătura cea mai apropiată de România, sau oameni cu care am foarte multe lucruri în comun. Fiecare cu importanţa lui în viaţa mea, ajutându-mă să mă acomodez mai uşor, să pot vorbi despre lucruri.
  5. Apropierea de mare. Având plajă (nu prea mare, dar suficientă încât să se bălăcească copilul) şi parcuri pe faleză, aproape de casă, am putut merge foarte des la malul mării să ne bucurăm de aerosoli, soare și vapoare J

În loc de concluzie, am o invitație

Te invit și pe tine, dragă mamă, care mă citești, să te bucuri mai mult de tot ceea ce-ți oferă viața în fiecare zi. Te invit să închei fiecare zi cu o listă mentală în care să enumeri lucrurile pentru care ești recunoscătoare și-ți garantez că vei putea adormi mult mai ușor!

Unele lucruri/evenimente se întâmplă fără ca noi să cerem, pentru altele trebuie să muncim, şi poate nu poţi înţelege totul de la început, dar în final vei şti să apreciezi că totul s-a întâmplat pentru că era nevoie de acel ceva în viaţa ta, pentru tine și pentru dezvoltarea personală.

Deci, ia spune-mi, tu pentru ce ești recunoscătoare astăzi?

Foto:Elizabeth Tsung

Daniela

Sunt soție, mamă, fiică, mătușă si sunt eu. Fericită în toate rolurile mele din fiecare zi. Pasionată de călătorii, citit, descoperit lucruri noi despre mine, lume. Be happy, life is short !

2 Comments
  1. În perioada asta, eu învăț să fiu mai recunoscătoare pentru ceea ce am, decât să mă gândesc la ceea ce am pierdut sau am ratat. Fac eforturi să accept fiecare ”eșec” ca o lecție din care am ceva de învățat. Ideea cu exercițiu de recunoștință seara înainte de culcare, e minunat! Chiar închei ziua cu zâmbetul pe buze.

Tu ce părere ai?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: