Alerg tot timpul, dar nu fac jogging. Nici măcar nu-mi place să alerg, dar continui să o fac.
Alerg de acasă până la grădinița lui Andrei, apoi fuga, fuga până la grădinița Emilușei. N-aș vrea ca la 9 când se închide poarta, Emily să fie de aceași parte cu mine pentru că mai am de alergat.
Ajung acasă și continui să alerg, nu chiar fizic ci mental.
Repede să pun niște haine la spălat, ca-n timpul ăsta să termin și vasele din chiuvetă. Dar, stai!!! Aș putea să pun repede și cartofii la fiert ca să fie gata când termin vasele. Până se termină ciclul de spălare termin și piureul. Apoi numai bine, cât întind rufele pe balcon, se încălzește apa ca să-mi fac a doua cafea pe ziua de azi.
Gata am terminat de alergat!
Îmi iau cafeaua și mă așez la birou să scriu articolul despre vacanța la Timișoara, dar sunt deja epuizată. Ideile îmi vâjâie în cap și nici nu știu de unde să încep. Am fost anul ăsta în vacanță??? Oricum… în 10 minute trebuie să fug la Andrei.
Așa că alerg din nou și tot ce imi doresc este să pot să mă opresc.
Îmi doresc să pot să merg încet pe stradă și să mă uit la oameni.
Să nu fac două lucruri în același timp, ci să le fac pe rând și conștient.
Îmi doresc să pot să stau, dar de fapt nu știu cum s-o fac.
Cam așa mă simțeam în urmă cu câteva săptămâni. Aveam impresia că dacă eu mă opresc totul se va opri odată cu mine. Copiii nu vor mai avea haine curate, nu vom mai avea mâncare în frigider și sigur nu voi mai avea capsule de cafea petru a mă trezi dimineața bine dispusă.
Dar nu-i așa!
Pământul se învârte în continuare și noi odată cu el!
După ce am scris rândurile de mai sus într-un exercițiu de scriere creativă și după ce le-am citit cu voce tare, am realizat problema și am început schimbarea.
Am început cu pași mici, apoi mai mari, și mai mari:
- Mai întâi mi-am impus să nu mai fac lucrurile într-un haos grăbit, ci pe rând. Mai greu decât credeam, dar am reușit până la urmă. Tot aveam impulsul de a face mai multe lucruri în același timp. Creierul meu e ca o rotiță de hamster care se învârte și se învârte toată ziua.
- Apoi mi-am impus să-mi acord 5 minute zilnic ca să citesc. Nu să citesc în metrou în drum spre Emily, ci lăsat tot și ieșit pe balcon 5 minute cu cartea în brațe. Ce să vezi… și acum lumea a continuat să-și vadă de viață!
Avem nevoie de timp pentru noi!
Să ne reconectăm cu noi ca să avem paharul plin pentru a ne reconecta cu copiii și mai ales cu soțul!
Tocmai pentru acest timp pentru noi, am pus la cale o seară magică!
Alături de Dina, mamă blogger și partenera mea de cafele din fiecare luni, am pornit a doua ediție Mame, Tocuri și Rose, care de fapt este o ediție aniversară.
E o seară fără pretenții și fără scenarii predefinite, doar noi mamele și un pahar de spumant rose în mână de la Apriori Wine România. Lângă el vom avea și niște brânzeturi fine de la Delaco Aperifrais.
Dacă și voi vreți să vă opriti din toată alergătura de zi cu zi, vă așteptăm Marți, 23 Octombrie de la ora 18, la Cafe Boulevard și nu cu mâna goală… ci cu cadouri de la 7Th Heaven!!!
Participarea la eveniment nu este gratuită pentru că vrem ca alături de voi să facem și o faptă bună. Așa că, vă rugăm să ne susțineți cu o donație de minim 15 lei care va merge către Asociația Anais care are grijă de mamele aflate în dificultate, victime ale violenței în familie.
Pentru confirmarea participării e nevoie doar de un e-mail pe cafeauadela10@gmail.com.
Ne vedem marți!
Ada
