Acum două săptămâni am fost singuri la Timișoara, unde a fost de vis! Noi doi singuri după aproape 3 ani de zile. Acum 2 ani și 2 luni când am fost la Iași, eram cu Andrei în burtică… deci nu singuri 😀
Intenționez să vă povestesc multe despre Timișoara pentru că este un oraș de vis! Merită văzut și în doi, dar și cu copiii! Nimeni nu se va plictisi pentru că găsești de toate pentru toți! Ne-am plimbat prin ploaie (da, am răcit, dar ce contează!), ne-am făcut multe poze, ne-am alintat, ne-am ținut de mâna, am mai stat și cu ochii în telefon și am savurat o cafea. Totul foarte chill. Ne-am plimbat prin parcuri, am mers cu bicicleta pe lângă Bega și am visat să venim cu copiii să ne plimbam și cu ei cu bicicletele pe lângă Bega!
Si aici s-a rupt filmul!
Păi, stai că dacă venim cu copiii, avem nevoie de căști de protecție… Și pentru noi era nevoie, dar de unde să închiriem căști de protecție?
Și atunci mi-am dat seama că această investiție absolut minunată într-un sistem de biciclete absolut gratuit pentru timișoreni, are un mare, mare dezavantaj… PROTECȚIA!
Nu e niciunde specificat că fiecare este responsabil de echipamentul de protecție sau măcar să fie o recomandare ca fiecare să poarte cască de protecție pe timpul mersului cu bicicleta. Sau măcar alte informări despre singuranță atunci când mergi cu bicicleta.
Nu e vorba doar de Timișoara ci peste tot unde se pot închiria biciclete, și în București și în Brașov și oriunde…nu-ți spun nimic despre normele de siguranță!
Poate nici eu nu mi-aș fi pus această problemă dacă nu participam la un eveniment organizat de Biciclete Pegas, tocmai pe siguranța personală atunci când mergi cu bicicleta.
Prima oară când am făcut un concediu cu bicicletele, a fost în 2009 cred. Ne-am închiriat biciclete și portbagaj și suporți pentru biciclete, le-am pus pe mașină și am plecat 7 zile la mare, unde am mers doar cu bicicletele… aproximativ 20 km pe zi.
Apoi am primit bicicletă mea când avea Emily un anisor. Am primit-o cu tot cu scaun de bicicletă și de atunci ne-am plimbat foarte mult. Cel mai mult în formula: eu pe role și ei cu bicicletă. Chiar și când eram însărcinată, până prin luna a 7-a când am realizat că nu mai puteam da la pedale din cauza burții 😀
Abia anul acesta am reușit să-i luăm și lui Hubby bicicletă, dar abia după ce am luat un ataș de bicicletă. De fapt motivul care ne-a convins a fost durerea mea de picioare după vreo 16 km pe role într-o zi.
Recunosc, spre rușinea mea, că nu m-am interesat activ despre normele de siguranță atunci când mergi cu bicicletă pe carosabil. Ne-am protejat după cum am simțit nevoia.
Aveam cască și eu și copiii. Apoi, când am început să părăsesc parcurile și să merg pe carosabil, am simțit nevoia unei oglinzi pe stânga. Avem claxon, elemente refletorizante pe spate.
Nu m-am gandit activ la aceste aspecte, sunt doar niste lucruri pe care am realizat că le bifez de pe DECALOGUL MERSULUI PE BICICLETĂ LA COPII, de la Pegas.
Iată câteva reguli din acest decalog:
- Copii sub 14 ani nu au voie pe carosabil cu bicicletă, este interzis prin lege!
- Este oligatorie sticlă cu apă pentru hidratare!
- Este obligatorie soneria pentru a avertiza ceilalți participanți la trafic.
- Frânele bicicletei trebuie să fie sigure, servisate la zi și să acționeze optim la apăsare, ținând cont de manieră în care un copil le folosește.
- Este obligatorie existența farului pentru față de culoare albă, precum și a stopului pentru spate de culoare roșie. De asemenea, catadioptriile trebuie să fie prezente pe ambele roți care, în mișcarea lor, vor descrie un cerc.
- Asigurați-vă că mărimea bicicletei este cea potrivită pentru copilul dvs.
- Copilul trebuie să fie întotdeauna echipat cu cască, genunchiere și cotiere.
- Gasiti toate regulile transmise în cadrul evenimentului organizat de Pegas pe site-ul mamapetoc.ro
E tare frumos să te plimbi cu bicicletă, mai ales cu toată familia. Pot să va spun că noi am mers cu bicicletele toată vara. Și la mare, unde ne-am plimbat pe toată faleză din Mamaia, și prin București, atât pe trotuar cât și pe carosabil, chiar dacă erau piste desemnate sau nu.
Ne-am petrecut zile de weekend de dimineață și până seară cu bicicleta prin oraș cu copiii după noi. Avantajul de a avea un ataș de bicicletă este că amândoi pot dormi de prânz în timp de voi va bucurați de o cafea și stați 1 ora de vorba în centrul vechi, noi așa făceam!
Ceea ce nu este NICIODATĂ frumos sunt situațiile când, ajungi să regreți că nu ai purtat o cască de protecție.
Eu am trecut prin asta la 16 ani. Mergeam cu rolele și într-un moment de neatenție am căzut! RĂU!!! Mi-am julit genunchiul, închietura de la mână, umărul și apoi am fializat cu fața pe asfalt aproximativ jumătate de metru.
Nu mai știam unde sunt și cum am ajuns pe jos!
Știu în schimb că am avut răni pe față vreo 2 luni. Jumătatea stângă a feței era plină de coji și de iod. Apoi de o cremă foarte unsuroasă care să ajute la cicatrizarea rănilor. Pentru un adolescent de 16 ani vă spun că nu e plăcut să mergi așa pe stradă.
Am avut noroc atunci de prieteni care m-au încurajat si mi-au dat încredere în mine. În plus aveam părul îndeajuns de lung încât să arăt ca Cousin It cu el pe față, ca să-mi acopar rănile.
Vă rog să respectați normele de siguranță atunci când folosiți orice mijloace de locomoție. Fie că sunt role, trotinetă sau bicicletă. Accidentele se pot întâmpla oricând, din păcate.
Folosiți echipamentul de protecție și bucurați-vă de plimbări frumoase împreună!
Eu sunt Ada, mămică de doi copilași drăgălași și diferiți precum soarele și luna. Ea are 3 ani și jumătate și este blândă, calmă, răbdătoare și înțelegatoare, iar el are 9 luni și a venit ca o tornadă care ne dă pe spate cu zâmbetele și forța lui. Sunt o femeie fără toate doagele în ordine, îmi plac culorile și sunt mega îndrăgostită de jumătatea mea mai bună.
