Tocmai ne-am întors dintr-o mini vacanţă cu ocazia zilelor de 1 Iunie şi Rusalii, iar după aglomeraţia din tren, n-am fost singurii 🙂 Cert este că e mai simplu cu copiii în tren decât în maşină.
Aşa cum plecăm de obicei şi de dată această trebuia să plecăm cu maşină, dar ce să vezi…
Surpriză, nu avem maşină!!!
Acum ce era să facem? Să le spulberăm nerăbdarea şi bucuria copiilor că mergem la bicii de la Piatra??? Neaaahh, era prea simplu pentru noi …
hai mai bine să mergem 7 ore cu trenul 😀
Aşa că, am continuat să fac bagajul şi în timp ce Andrei dormea m-am uitat pe mersul trenurilor că să vedem ce opţiuni avem. Trenurile cu plecare la ora 6, 7 chiar şi 9 nu erau o variantă aşa că ne-am hotărât la cel de 11. Era super ok, ajungeam la 18, hai 19 cu întârzierea aferentă, aveam timp să stăm să mâncăm, să povestim puţin, baie şi nani…
Easy peasy…. noooooot!!!
Ne-am pornit încrezători la drum. Bagaj puţin aveam, copiii fiecare într-un mijloc de transport, gustărele în geantă, un ghiozdan plin cu jucării… pe aici ţi-e drumul!
Am ajuns la gară şi ne-am aşezat la casa de bilete, dar ce să vezi… SURPRIZĂ, nu mai sunt locuri la trenul de ora 11. Se pare că toată lumea se gândise să plece în vacanţă sau acasă în acest weekend prelungit, şi bunicii şi studenţii şi toată lumea!!! Acum, fie ne întorceam acasă, fie plecam cu trenul de la 13.40.
Apăi, dacă tot suntem aici, să mergem mai departe… trenul de 13.40 it is!!!
Era ora 10.30 abia, aşa că am decis să mergem în parc. Am luat biletele, copiii, bagajul şi ne-am urcat în 123 să mergem în parcul Operei să ne treacă timpul cu folos şi să nu plictisim copiii.
Partea super plină a paharului (pentru că tot timpul încerc să rămân pozitivă) este că:
- am avut bafta şi am vizitat Trenul Regal, care mai stătea doar o singură zi în Gara De Nord, pe 1 Iunie
- am mers în parc cu copiii de ziua lor, deşi inţial ne aştepta o zi de mers cu trenul
- şi Andrei şi-a făcut primul somnic în ciripit de păsărele în parc
La 13.10 ne-am întors în gara şi ne-am refăcut proviziile de mâncare: 2 sandwich-uri super mari de la Subway, nişte nectarine şi mere plus o apă la 2l.
Ne-am urcat cu copiii în tren şi am aşteptat cu entuziasm plecarea, chiar dacă vecinii noştri nu păreau să aştepte prea entuziasmaţi drumul de 6 ore cu doi copii mici în faţă lor.
Aproape că-mi venea să rad isteric gândindu-mă cât par alb vom avea la sosire.
Trenul era IC (intercity), cu aer condiţionat (cică), iar noi aveam bilete la clasa a 2-a, doar 2 pentru că copiii nu plătesc, iar dacă nu plătesc n-au nici loc… ups.
Vagonul în care stăteam era un vagon lung, cu culoar pe mijloc şi cu scaune aranjate câte 4, câte 2 faţă în faţă cu o măsuţă de vreo 10 cm pe mijlocul lor.
Imediat cum ne-am aşezat, mi-am dat seama că ar fi fost mai bine dacă aveam 3 locuri plătite. Emily deja se instalase confortabil pe un scaun, Andrei la mine în braţe, aşa că Hubby a rămas în picioare… ups, prima eroare de calcul.
Am avut totuşi baftă pentru că nu s-au ocupat toate locurile. Asa am ajuns sa ne mutăm în capătul vagonului unde erau 4 locuri libere şi am putut să ne desfăşurăm în linişte, având chiar şi loc să întidem căruţul. Andrei a dormit liniştit, mai bine de o ora legănat de tren.
Din păcate, acest vagon nu avea aer condiţionat şi nici geamurile deschise nu făceau faţă. Asta a fost cel mai greu lucru. Până la Piatră Neamţ am mers ca într-o saună, copiii fleaşcă la cap, iar eu am regretat enorm decizia de a merge în blugi lungi.
Din cauza asta am decis că la întoarcere să luăm bilete la clasa 1, ca să avem sigur aer condiţionat. Din păcate, deşi am plătit aproape dublu faţă de biletele la clasa a 2-a confortul nu a făcut cu nimic diferenţa. Da, aveam aer condiţionat, da sunt scaunele un pic mai late şi atunci încăpeam lejer toţi trei pe două scaune, dar spaţiul aferent clasei 1 era ocupat cm cu cm de oameni care stăteau în picioare.
Pot spune clar că drumul de întoarcere, deşi mai scurt, a fost mult mai greu decât drumul de dus. Poate e şi entuziasmul de vină, plecam în vacanţă vs ne întorceam din vacanţă.
Cel mai greu a fost faptul că, deşi eram la cl 1-a, nu am mai avut acces la o măsuţă pe care să se poată juca copiii şi din cauza asta activităţile au fost reduse. Ne-am jucat în continuare pe scaune, dar nu a fost la fel de comod. În plus, toţi acei oameni în picioare de jur împrejur adăugau o presiune în plus care cred că au simţit-o şi copiii. Fie asta, fie presiunea noastră şi atunci au fost un pic mai fără stare.
Partea plină a paharului de întoarcere a fost că vagonul nostru era chiar lângă vagonul restaurant, iar asta în sine a constituit o activitate. Am luat masa în oraş, undeva între Râmnicu Sărat şi Buzău şi a fost mega fun. După Buzău şi acest vagon restaurant era plin ochi.
La final vă las cu concluziile mele după prima noastră aventură cu copiii în tren…
- Să cer bilete în oricare din capetele vagonului, e mai mult spaţiu şi mai puţini oameni de deranjat în jur 🙂
- Să cer bilete la geam că să putem avea acces uşor la masă. De exemplu la cl 1, nu mai era cu măsuţă pe mijloc ci era cu măsuţă mică la geam la care nu am avut acces pentru că noi aveam bilete spre culoar
- Să iau nişte farfurii de plastic pentru mâncare, ajută la păstrarea firimiturilor într-un singur loc
- Dacă tot iau o imensitate de pungă cu mâncare, mai bine iau lada frigorifică direct, intră sub scaun şi măcar stau gustările la răcoare
- Tot din categoria mâncare, să găsesc o formă mai eficientă de a transporta fructele. Perele erau super delicioase şi zemoase dar s-au cam storcit de la toate accesările mâncării.
Ca diferenţe majore faţă de acelaşi drum cu mașina, iată avantajele mersului cu copiii în tren:
- Amândoi adulţii sunt disponibili pentru întreţinerea copiilor. Dacă unul vrea să deseneze şi unul să se plimbe, se poate
- Atunci când Andrei a dormit, a putut să doarmă şi Hubby un pic lângă el pentru că eu şi Emily ne-am mutat două scaune mai departe şi am colorat
- Copiii au fost mult mai receptivi datorită faptului că nu erau imobilizaţi în scaun, puteau să se mai plimbe, să se uite pe geam, să se întindă etc
- Nu a mai fost nevoie să oprim că să-l alăptez pe Andrei… mare plus!!!
- Și bineînţeles o experienţă nouă pentru copii.
Am avut multe activităţi pregătite pentru tren şi asta a ajutat cel mai mult, un ghiozdan plin cu diverse activităţi. Unele preferate, altele pe care nu le-au mai văzut demult, iar pentru Andrei câteva chiar noi:)
Mai jos vă las câteva poze din tren postate pe contul de Instagram, iar dacă daţi căutare după #jurnaldecalatorie veţi găsi toate aventurile noastre de călătorie.
Pentru activitățile din tren, promit să revin cu o nouă postare pentru ca sunt multe, multe.
Recunosc că mă așteptam să fie mult mai greu drumul cu copiii in tren, dar de fapt a fost chiar distractiv.
Cu siguranță vom mai merge cu trenul și altă dată!
Eu sunt Ada, mămică de doi copilași drăgălași și diferiți precum soarele și luna. Ea are 3 ani și jumătate și este blândă, calmă, răbdătoare și înțelegatoare, iar el are 9 luni și a venit ca o tornadă care ne dă pe spate cu zâmbetele și forța lui. Sunt o femeie fără toate doagele în ordine, îmi plac culorile și sunt mega îndrăgostită de jumătatea mea mai bună.
Noi nu am avut niciodata masina. Nu am nici carnet. Am locuit in ultimii 15 ani aproape de cate o gura de metrou asa ca nu am vazut necesitatea. Taxi-uri pt seri si berica sunt. A mai avut sotul de la munca masina pt cateva zile, si cum aproape de metrou e un cosmar sa parcheze…
Cu trenul sau avionul e parfum. Iau bagaj un rucsac, carutul umbrela se strange usor, urc copilul si il las sa zburde, cocoate, alerge, tzopaie, consume energia, s-a imprietenit si cu altii din tren. Ok, nu am mers mai mult de 2 ore in tren…..
Ce bine suna! Si eu am devenit fan al mersului pe jos. Iar in ultimul timp chiar cu bicicleta cu atas cu copiii 🙂
Nici noi nu am mers cu trenul până acum cu cea mică și sunt curioasă cum va fi. Este bine că ați văzut partea plină a paharului și v-ați păstrat veselia și buna dispoziție. 🙂 Este ok vara să ai loc înt-un capăt al vagonului. Dar când este frig afară, se țin ușile deshise și răcești super ușor. Așa răceam eu în perioada studenției. 🙁