Acesta este mesajul cu care Laura Markham, a început conferinţa de acum două săptămâni organizată la Rin Grand Hotel de către Totul despre Mame. Din sală s-au auzit tot felul de răspunsuri care mai de care mai valide:
- pentru că presiunea societăţii este prea mare
- din cauza lipsei “tribului”
- din lipsă de timp
- pentru că avem copiii atât de diferiţi de noi
- pentru că avem propriile reminiscenţe din copilărie
- pentru că uneori nu avem energia necesară etc
Pentru cine nu o cunoaște, Laura Markham este dr. în psihologie cu o vastă experiență clinică, autor și fondator al site-ului ahaparenting.com și autor al bestsellerurilor: “Părinți Liniștiți, Copii fericiți” și “Părinți liniștiți, frați fericiți”. Am mai scris despre ea aici, aici si aici.
Cred că sunt multe răspunsuri la această întrebare şi m-am gândit şi eu ce mi se pare mie greu în creşterea copiilor mei, iar răspunsul este…
“Nesiguranţa că fiecare decizie pe care o iau acum este o piatră de temelie pentru adultul care va deveni fiecare dintre copiii mei”
Şi cel mai mult mi-e frică de partea emoţională pentru că dacă e să fie ceva ce-mi doresc extrem de mult pentru copiii mei, este să fie persoane inteligente din punct de vedere emoţional. Vreau să crească adulţii cărora să nu le fie teamă de ce simt. Să aibă puterea să–şi accepte şi mai ales să–şi asume tot tumultul interior.
Din acest motiv, a doua parte a conferinţei m-a interesat cel mai mult, pentru că aceasta a fost tema: “Cum să creşti un copil inteligent emoţional“.
La invitația Ioanei Marinescu, pe care o puteți citi pe Pisica pe Sarma, o mamă pe care o cunosc de la începuturile ceaiurilor, am scris un articol despre ceea am aflat în cadrul conferinței. A ieșit un articol atât de lung și de stufos încât am decis să-l spargem în două și să-l punem jumătate la ea și jumătate la mine.
Aici puteți citi prima parte a articolului despre cum putem să avem un copil inteligent emoțional.
Veți citi despre atașamentul securizant, despre liniștirea furtunii interioare și despe impunerea limitelor cu blândețe, primii trei pași atunci când vrei să dezvolți inteligența emoționala a copilului tău. Mai jos continuarea.
Pasul 4: Emoţii văzute, auzite şi apreciate
Acesta este un exerciţiu pe care trebuie să-l facem în fiecare moment, atât cu emoţiile noastre cât şi cu emoţiile lor. Atâta timp cât reuşim să le spunem ceea ce simţim la un anumit punct, ei vor reuşi să înveţe din asta că este perfect normal să–ţi arăţi emoţiile şi nu să–ţi fie teamă de ele.
Şi acest lucru durează ceva, dar va promit că va va veni natural cu timpul. Trebuie doar să lucraţi mai mult la asta la început, chiar dacă vi se va părea nenatural. Folosiţi–va de orice prilej pentru a vorbi despre emoţii, ale voastre sau ale lor. Spuneți-le când sunteși supărat, trist, când vă este dor, când v-a dezamăgit ceva, când v-ați speriat etc.
Pe noi ne-au ajutat foarte mult la început de drum, jocurile şi cărţile: Orăşelul emoţiilor, Cutia cu Emoţii, cartea Sunt copil cum mă simt scrisă de Corina Bimbasa şi multe multe articole citite pe tema asta.
Pasul 5: Empatia
Empatia – ajută copiii să–şi dezvolte empatia
Mi s-a demonstrat acest lucru recent, când am realizat, chiar în ziua conferinţei că Andrei, de 1 an şi jumătate ştie deja ce înseamnă empatia şi i-o arată surioarei lui atunci când are nevoie. Reuşeşte să facă acest lucru pentru că observă cum îi vorbim Emilusei şi cum Emilusa îi vorbeşte lui.
Empatia înseamnă să încerci să înţelegi, să accepţi şi să rezonezi cu emoţiile celui din faţă ta, să te pui cumva în pantofii celui din faţă ta.
Că să dezvoltaţi empatia la copiii voştri, Dr Laura Markham ne da câteva exemple, câteva intrebări prin care putem să-i ajutăm pe copiii noştri. Întrebări de genul:
- Cum crezi că se simte?
- Ce crezi că gândeşte?
- Ce crezi că–şi doreşte acum?
- Ce crezi că l-ar ajută?
Am plecat încărcată cu atât de multă informaţie de la conferinţă încât am reuşit să fac faţă mult mai uşor la ce mă aştepta acasă, o petrecere în pijamale a fetelor alături de Andrei.
Am reuşit să am mult mai multă răbdare şi cumva mult mai multă atenţie pentru fiecare dintre ei. Am alicat multe din lucrurile pe care tocmai le aflasem de la Laura Markham şi cumva am supravieţuit, chiar dacă am picat epuizată la ora 22.
Sper să va fie şi vouă de folos aceste informaţii, iar dacă va interesează să vedeţi ce întrebări s-au adresat la sfârşit, găsiţi pe pagină Şi Blondele Gândesc o înregistrare a întrebărilor.
foto: Pixabay.com, arhiva personala.