Somnul copiilor mei – Emily și sfânta rutină

Somnul copiilor mei este un subiect despre care îmi doresc de mult timp să scriu dar fiind atât de complex și lung, am amânat tot timpul.

Vreau să scriu despre somnul copiilor mei pentru că la amandoi a existat un element comun care ne-a salvat somnul nostru, Mona Ciurezu de la BebeDoarme.ro. Mona este primul consultant din Romania în somnul copilului de pana la 7 ani. De cand am cunoscut-o eu prima dată, a finalizat și studiile de psihologie și este în curs de finalizare al cursului de specialist în alăptare și specialist postpartum Doula. Ce să mai, femeia asta este singurul om pe care și l-ai putea dori lângă tine dupa naștere, în afară de soț bineînțeles.

Totuși, lucrurile nu sunt atât de simple pentru că Mona este cea mai controversată persoană pe care eu o cunosc și asta pentru că uneori suntem atât de extremiști în părerile noastre încat nu suntem capabili să așteptăm încă 5 minute să vedem daca mai vine ceva dupa afirmația „expert în somnul bebelușului”.

So, când spui Mona Ciurezu, sigur sunt câteva „HIIII” „HAAAA” și câteva priviri dezaprobatoare și pline de judecată. Motivul? Un mit urban conform căruia Mona Ciurezu face CIO as in cry-it-out, adică să lași copilul să plângă singur în camera lui până adoarme. Dar dacă stați să căutați oameni care au beneficiat de serviciile ei veți afla că Mona nu recomandă CIO decât daca asta își doresc și părinții, iar cazurile sunt sub 10%.

Haideți să o luăm treptat. În primul rand CIO este ca antibioticul, ok? Nimeni nu-l vrea, dar uneori e necesar. Nu știu să vă spun când e necesar, la noi nu a fost cazul și mă bucur. Recunosc că nu sunt fan al CIO, dar nici al antibioticului.

Totuși postul de azi nu e despre CIO.

Eu vrea să vă povestesc cum a reușit Mona să ne ajute copiii să doarmă liniștiti prin alte două metode, care nu au legatura cu CIO, dar au legătura cu cei mulți ani de pregătire profesională.

Deci, anul era 2013, Emily avea 8 luni și trei somnuri pe zi și se trezea noaptea din 40 în 40 de minute până pe la ora 3-4 când dormea câte 2 ore legate și apoi se trezea într-un final pe la 8-9 dimineața.

Eu eram praf, aveam momente în care mă gândeam cu seriozitate să-i dau lapte praf ca să o poată prelua altcineva noaptea și să pot să dorm. Măcar o noapte, măcar câteva ore. Ba chiar i-am zis lui Hubby într-o zi să vină cu lapte praf, noroc că nu m-a băgat în seama. A venit acasa și a zis „Mă gândeam că poate te răzgândești” Și m-am bucurat atunci ca a fost mai puternic decât mine, dar tot nu mai puteam.

Pe Mona o știam de la o întalnire La Ceai cu Mamici unde o chemasem să vorbească despre somnul bebelușului, dar la care nu am putut să ascult nimic pentru că Emily mă ținea în priză. Atunci Emily avea abia 5 luni, încă nu era disperarea mare.

Am sunat-o apoi și i-am spus că am nevoie de ajutor. Mă așteptam la o soluție magica prin telefon. N-a fost așa. A zis că-mi trimite mail cu niște întrebari. Au fost vreo 2 pagini de întrebari despre ea, despre nașterea ei, despre alimentația ei și mai ales despre rutina de somn.

–        Ha? Care rutină? Da, ii făceam seara baie, masaj, carte, sân, nani. Se pune?
–        Da, dar ziua?
–        Ziua, Dumnezeu cu mila. Adică dă Doamne să adoarmă ușor și să doarmă mult. Nu așa trebuie?

Și uite așa am început. Mona ne-a explicat că exista copii care pot să realizeze singuri, încă de la vârste foarte fragede că au nevoie de somn și vor da semne. Ba chiar există copii care pur și simplu vor face shut down cu fața în farfuria de piure de dovlecel. Well, Emily nu făcea parte din această categorie așa că sfatul Monei a fost un regim strict de rutină a somnului de fiecare dată când ar fi trebuit să doarmă.

Dar haideți să o luăm pas cu pas, să vedeți cum am ajuns de fapt aici.

Cum a dormit Emily până la 8 luni

4 luni- somnul copiilor

–          După o saptamana Emily a dormit prima oara 8 ore legate, iar eu m-am trezit într-o mare de lapte pentru că sânii mei erau obișnuiți să alăpteze mult mai des de atat. Nu vă speriați, minunea nu a ținut nici măcar trei zile. Totuși, din acea noapte, Emily a început să lege câte 4 ore, 6 ore pe noapte ceea ce îmi oferea și mie destulă odihnă.

–          Primul somn de dimineață dura aproximativ 2 ore. Deja mă plictiseam

–          Apoi, de pe la 4 luni minunea s-a încheiat. Țin foarte bine minte pentru că eram la mare de Sf Mărie și Emily s-a trezit de vreo 4-5 ori în noaptea aia. Ne-am gândit că e de la schimbarea de mediu și că o sa-și revină la întoarcerea acasă…. NOOOOT

–          Apoi trezirile au fost din ce în ce mai dese. Ziua nu lega mai mult de 40 minute și nici noaptea. Da, readormea la sân dar se vedea că nu e odihnită. Ziua la somnul 2 avea practic 2 reprize de supt și abia dupa al treilea ciclu de somn (3×40 min cu 2 pauze de supt) se trezea veselă. Altfel, între cele 3 reprize se trezea în urlete, semn clar că ceva nu era ok.

–          La vremea acea Emily dormea în camera ei și ajungea la noi pe la 4-5 dimineața în functie de trezire și rămânea cu noi în pat. Când a început să se trezească din oră în oră, ne-am dus noi la ea. Adică am mutat patul nostru în camera ei. Ne-am gandit că poate se trezește pentru că nu-i place singură. Apoi a ajuns cu noi în pat de la început, în ideea că poate schimbarea saltelei o incomodează… ne-am gandit la toate variațiunile pe temă … Chiar și așa situația nu s-a îmbunătățit cu nimic.

–          Încă avea 3 somnuri pe zi, ultimul începând chiar și la 5-5.30

Explicația Monei pentru situația noastră

  1. La 4 luni copiii devin mult mai conștienți de mediul înconjurător și pot fi mult mai ușor deranjați de diverși stimuli
  2. Este important ca până la 4 luni copilul să aibă o rutină a somnului clar definită. Adică semne care să-i dea copilului de ințeles că atunci se întâmplă nani. Ideea este să liniștim mecanismele interioare ca să putem să facem nani. Asta ar putea însemna aceași melodie cântată înainte de nani, aceași carte, schimbat în pijama etc Foarte important este să nu mai agitam copilașul prin joc înainte cu 10-15 minute de nani și mai degrabă sa avem activități care îl liniștesc, cititul, uitatul la imagini diverse, uitatul pe geam etc
  3. Un alt aspect important este camera copilului. Pentru mulți copii întunericul e musai ca să îi ajute să conștientizeze diferența între somn și trezire. O altă explicație este că-i spune copilului clar, e întuneric, nani în continuare. Ideea e așa, toată lumea se trezește peste noapte, inclusiv noi adulții, doar că nu suntem conștienți în acel moment și de cele mai multe ori readormim fără efort. Ne trezim la un interval de,x , în funcție de durata ciclului de somn. La bebeluși este de 40-45 min, iar la preșcolari ajunge spre 1 ora 30. Asta înseamnă că la fiecare ciclu de somn noi deschidem inconștient ochii și în funcție de ce vedem și ce stimuli avem în jur ne trezim sau readormim. Din acest motiv e important ca în camera copilului să fie intuneric, să nu fie prea multe jucarii și în niciun caz deasupra pătuțului.
  4. Somnurile de zi nu trebuie să înceapă după ora 5. Biologic corpul nostru știe că la ora aia începe noaptea. Și dacă vă gândiți la ora de iarna, așa e, pe la 5 începe să se întunece. Așa că dupa ora 5 se poate întâmpla doar somn de noapte, adică tot ritualul de baie masaj etc.
  5. Și nu în ultimul rând, ne-a recomandat să scoatem asocierea somnului cu sânul.

Asta din urma ne-a dat cel mai mult de furcă și practic ăsta a fost motivul pentru care am mai amânat startul procesului până pe la 1 an când am fost siguri că ne înțelegem reciproc.

Principiul era foarte simplu, somn odihnitor zi => somn odihnitor noaptea.

Ideea e că altfel ar fi ajuns la ora de nani de seară, deja epuizată din lipsa odihnei de peste zi. Atunci adrenalina secretată ar fi fost mult prea mare și ar fi ținut-o în priză, motiv pentru care se și trezea atât de des noaptea.

Ce am facut noi:

  • Am schimbat camera ei conform sugestiilor Monei. Am scăpat de mobilul de deasupra pătuțului, am scos jucăriile din cameră și am lăsat doar cărțile.
  • Apoi am început să ne uităm la ceas. Mona ne-a sugerat că la vârsta Emilușei (1 an) ar fi trebui să aibă 2 somnuri la un interval de 3 ore. Așa că atunci când se apropia ora întrerupeam joaca încetișor, evident cu pregătire de 5 minute și treceam la activitatea liniștită care la noi s-a potrivit cu cititul. Apoi mergeam în dormitor și începea “dansul”. Schimbat în pijama, adică doar pantalonii și îi lăsam body-ul. Trăgeam împreună draperia ca să facem întuneric și în tot acest timp, aveam Mozart sau Vivaldi în fundal. De adormit, adormea tot la san dar mult mai ușor.
  • Un alt aspect a fost ca n-am mai plecat de lângă ea în timpul somnului de zi, în ideea că atunci cand aree acea „trezire” între ciclurile de somn să pot să-i șoptesc că sunt acolo și să pun mâna pe ea. Practic să o reasigur ca e ok să doarmă în continuare. Asta a ajutat-o aproape să readoarma fără să mai prelungesc somnul cu sân, dar abia după vreo lună.
  • Am scos cel de-al treilea somn ajungând să o culcam uneori și la 6.30 de noapte. Adică respectam regula de 3 ore de la ultima trezire, maxim 4. Atunci era nani de noapte.
  • Cel mai dificil a fost sa scoatem asocierea dintre readormirea între cicluri de somn și sân. Pe timpul zilei nu a fost foarte greu, mai nasol a fost noaptea.

Ziua, în momentul în care se trezea dupa 40-45 minute încercam să o trezesc încetișor decat să-i prelungesc somnul cu sân. A fost mârâită primele zile și ajungeam să o culcăm foarte devreme seara, dar dupa câteva zile a început să lege mai mult somn singurică. În tot acest proces nu a fost singură nicio clipă și nici nealinată, ci eram lângă ea.

Mai greu a fost seara pentru că acolo practic era durerea noastra cea mai mare. Se trezea dupa ceas din 40 în 40 plângând de disperare. Explicația fiind că nu reușea să readoarmă decât cu sân. Așa că am decis să mearga Hubby la ea și să o asigure că e totul ok, că nu e singură, că e în siguranță și că e vremea să facă nani. Cuvinte pe care începusem să i le spunem și când adormea, tocmai ca să creăm altă asociere. Asta făcea până pe la 10-11 când începea ea să lege somnul mai mult. Apoi când se trezea din nou mergeam eu.

Acest somn legat de mai multe cicluri de somn s-a întamplat dupa vreo 3-4 zile, iar liniștirea ei cu Hubby a fost posibilă pentru că el a stat zi de zi lângă noi seara la culcare chiar daca el nu făcea nimic. De când s-a născut și până aproape de 1 an, stătea seara la nani lângă noi pe întuneric, fără să facă nimic, doar să ne țină companie, să fie acolo.

Dupa 3-4 zile a început să lege primele doua ore dormite neîntrerupt, ba chiar readormea și dacă mergeam eu la ea să o mângâi fără să mai fie nevoie de san.

Dar ca ordine, am reglat mai ăntâi somnul de zi și abia apoi am început ultimul pas.

Concluzia

Pe parcursul a 4 luni, încet, încet Emily a început să-și regleze somnul de zi. A început să doarmă legat 1 ora, apoi 1 ora și 10 ajungând la doua cicluri de somn de 1 ora și jumătate. Inițial doar dacă era cineva lângă ea în pat, apoi treptat am lăsat-o singură.

La 1 an și 4 luni avea un singur somn de zi, din păcate tot de 1 ora și jumătate și să se trezească noaptea o singură data pe la 4-5. Știu bine acest detaliu pentru că așa mi-am permis și eu să plec cu fetele o noapte la mare și Emily a rămas cu tati ei 2 zile și o noapte. Și s-au descurcat foarte bine 🙂

E adevarat că noi eram ăia habotnici cu somnul. Cu folie de aluminiu în bagaj pe unde plecam ca să fim siguri că avem întuneric la nani. Cu copil care dormea la 6 jumătate când alții abia se întorceau din parc.

Dar toate astea au dus astazi la Emily de 4 ani care inclusiv acceptă să adoarmă singură peste zi atunci când nu reușesc să-l conving pe Andrei să stea liniștit îndeajuns timp încât să o adorm pe ea. Îi las muzica de nani pornită și nani de voie. În plus, a ajuns să îi spună nășicii ei când e ora de culcare, nășica neavând copii.

Tot cu muzică de nani adoarme si acum, iar de la 2 ani și un pic a ajuns să aibă somnul de prânz de 3 ore. Tot de atunci am cam renunțat la rutină și adormea ușor cam în orice condiții.

Asta a făcut Mona pentru noi, ne-a ajutat pe toți să dormim mai mult și mai bine. Mona ne-a ajutat să fim părinți mai buni, fiind mai odihniți.

O minune la fel de mare a facut și în cazul lui Andrei, deși deja cunoșteam toată rutina somnului. Despre Andrei, însă am să vă povestesc într-un articol viitor pentru că e mult de povestit și acolo, dar finalul e tot fericit.

amandoi-somnul copiilor

La voi cum a fost somnul copiilor?

foto- arhiva personală, pixabay.com


Despre mine Eu sunt Ada, mămică de doi copilași drăgălași și diferiți precum soarele și luna. Ea are 3 ani și jumătate și este blândă, calmă, răbdătoare și înțelegatoare, iar el are 9 luni și a venit ca o tornadă care ne dă pe spate cu zâmbetele și forța lui. Sunt o femeie fără toate doagele în ordine, îmi plac culorile și sunt mega îndrăgostită de jumătatea mea mai bună.

Ada Chindea

Eu sunt Ada, mamica de doi copilasi dragalasi si diferiti precum soarele si luna. Ea are 3 ani si jumatate si este blanda, calma, rabdatoare si intelegatoare, iar el are 9 luni si a venit ca o tornada care ne da pe spate cu zambetele si forta lui. Sunt o femeie fara toate doagele in ordine, imi plac culorile si sunt mega indragostita de jumatatea mea mai buna.

4 Comments

Tu ce părere ai?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: