Cu ce am plecat eu de la conferința Oanei Moraru

Acum aproape 2 săptămâni am fost la conferința susținută de către Oana Moraru dedicată părinților cu copii de 0 până la 6 ani, dar nu am apucat să vă povestesc pentru că m-am tot gândit cum să abordez subiectul și mai ales acest om care a reuțit să mențină interesul părinților și al educatorilor participanți timp de 6 ore.

Vă spun din start că nu am reușit să-mi notez chiar toate informațiile pe care ni le-a oferit cu atâta măiestrie pe o tavă de argint, dar cu siguranță găsiți completări pe urmatoarele bloguri: Mamica Autentica, Iuliana Roca, Carmen Radu

Prima mea impresie, așa cum este de cele mai multe ori, este despre om, despre Oana Moraru. Este “one man show” și nu a avut nicio dificultate în a ne povesti timp de 6 ore, din experiența ei, despre cum vede ea creșterea unui copil cu blândețe și răbdare, dar și cu linii clare de ghidaj care să-l ajute să se dezvolte armonios din toate punctele de vedere.

Oana Moraru , e acel om pe care l-ai asculta cu orele pentru că are un stil de a povesti atât de frumos și de real încât nu te mai saturi și vrei mai mult și mai mult și mai mult 🙂 

În continuare vă rog, aveți răbdare cu mine. Mi-am notat citate din ce ne-a povestit, iar ca o completare am să vă spun și ce au trezit aceste frânturi în mine.

Nimeni nu vă poate învăța cum să abordați copilăria”

Cu toate acestea, un lucru este clar, este vorba de copilaria lor. Dincolo de cuvinte mari precum “limite”, “recompense”, “tantrum”, “trauma”,  “inteligență emoțională” despre asta este vorba, despre copilăria lor și cum putem să le oferim o copilărie cât mai frumoasă. Cât mai multe experiențe, cât mai mult timp petrecut cu noi, timp afară, la joacă, toate acestea combinate le vor oferi o copilărie de neuitat.

În același timp copiii au nevoie și de limite și de bariere peste care să învețe, cu ajutorul nostru, să treacă, să aibă răbdare să mai încerce de câteva ori fără să renunțe, iar din cand în când să înțeleagă că nu pot primi totul, tot timpul. Și aici mi-a placut metafora Oanei:

“E ca și cum le-ați da copiilor doar biscuiți cu cremă, fără puțină murătură… vor trai toată viața în greață!”

Mergând pe etape de vârstă, a început prin a vorbi despre camera copilului și despre importanța de a avea cât mai puțini stimuli, jucării, culori puternice, mai ales în primele luni, în care copilul are nevoie să se adapteze treptat la lumea exterioara. Camera unui bebeluș și chiar a unui copil trebuie să fie organizată cu stimuli diverși, dar nu invadată de stimuli.

De fapt camerele copiilor noștri au ajuns să fie un muzeu al puterii noastre de dăruire”

Și aici e foarte interesant să urmăriți un film pe care eu nu-l știam, l-am aflat abia acum, la conferință, dar care vă va deschide ochii asupra lucrurilor cu adevărat importante pentru dezvoltarea copiilor noștri în primii ani de viață.

În film se face o paralele foarte evidentă și foarte dureroasă (cel puțin pentru mine) între copilul din Japonia, plimbat în căruț printre rafturile pline cu jucării colorate și nenumarate, cu copilul din Mongolia “deranjat” la baie de o căpriță.

Mergând mai departe la copii preșcolari, Oana a subliniat importanta dezvoltării anumitor deprinderi până la momentul școlii și anume: deschiderea la nou, curiozitatea, atenția, scultarea activă și mai ales reziliența.

Acestea sunt de fapt problemele cu care se confruntă cel mai des copiii la școala în ziua de azi. De la libertatea prost înțeleasă (de părinți bineînțeles), până la stilul nostru de viață extrem de alert, copiii noștri ajung la școală și nu pot să stea mai mult de 5 minute pe un scaun la o activitate.

De ce??? Păi pentru că Doamne ferește să ajungem să-i forțăm să facă ceva ce nu vor!!! În niciun caz!!!

Iar dacă nu se simte indeajuns din scris, sunt IRONICA… pentru că DA, uneori copiii trebuie (și da folosesc conștient cuvantul “TREBUIE“), să aibă și activități în care să se concentreze pe un singur lucru un timp de, în care stau la o masuță.

Acest timp crește treptat, nu vor sta o oră de la început, evident. Vor sta azi 5 minute, mâine 6 și tot așa. Ideea este că până ajung la școală ei trebuie totuși să aibă această obișnuință.

Ce m-a surprins cel mai tare din discursul Oanei Moraru a fost că, la școală, părinții ajung să dea vina pe învățători și pe educatori pentru neatenția copiilor sau devin defensivi și în loc să asculte mesajul transmis, iau asupra lor “nereușitele” copilului lor. Problema este că atunci când facem asta, intervine o emoție tare păcătoasă RUȘINEA, a noastră că nu ne-am facut treaba de părinte sau că copilul nostru “ne-a facut de ras”. Și uite așa intervine frustrarea și apoi cearta copilului de ce nu a stat cuminte la activități.

O alta cale ar fi, să încercați, preventiv, în fiecare zi, chiar și cu copiii mai mici, să faceți activități la o măsuță timp de câteva minute, oricare ar fi activitatea. De la activități de transfer cu cei de 1-2 anișori, pictură, modelaj orice ar putea să-i ajute să înțeleagă acest concept.

Un alt subiect important abordat de catre Oana Moraru a fost “plictiseala”. Si aici chiar am ciulit urechile pentru ca tocmai citisem câteva articole interesante pe temă.

Plictiseala este bună pentru că înseamnă întâlnirea cu sine”

Aici intra inclusiv momentul somnului la copiii de gradinita care nu vor să doarmă. Aici iar vorbim de părinți pentru că, de multe ori părinții doresc să fie lăsat copilul să se joace singur în timpul ăsta, sau să i se dea ceva de colorat, acolo în pătuțul lui în liniște. Dar de fapt tocmai asta e problema. De fapt un copil are nevoie să se plictisească pentru că atunci copilul intra în lumea lui interioră și cum “nevoia te învață” ajunge să creeze scenarii cu degețelele și să își dezvolte încet încet imaginația.

Mi s-a parut extrem de interesant să aflu că de multe ori, motivul pentru care copiii nu citesc singuri, este cpentru că nu au capacitatea de a-și forma filmul poveștii în cap, datorită lipsei de imaginație. Bine, un factor important este și puterea exemplului, dar asta deja e alta poveste.

A mai vorbit apoi despre importanța naturii în dezvoltarea copiilor și aici am rezonat cel mai mult

Natura te învață să taci din gură ” mai ales pe noi adulții, aș adăuga eu  🙂

Am văzut cu ochii mei ce înseamnă un copil deconectat de orice înseamnă confortul propriei locuințe atunci când am mers cu cortul, iar de doi ani mergem în fiecare vară. Deodată nu a mai avut nevoie nici de jucării și nici măcar de noi prea mult, pentru că a descoperit copacii, frunzele, păsările.

Cu toate astea, atunci când am mers anul trecut cu cortul și Andrei mergea de-a bușilea, abia atunci am trăit cel mai mare șoc. Să-l văd cum pleacă de pe păturica pe care îl pusesem si simte cu mânuțele o piatră și se uită la ea și o întoarce pe toate părțile, apoi mai pune o mână în afara păturii și simte un sâmbure care îl deranjează și nu înțelege ce e, că nu poate încă să-l apuce. Atunci abia, am vazut cu adevărat câte jucării și oportunități de învățare ne inconjurau.

Cu ce am plecat eu de la conferința Oanei Moraru

A mai vorbit apoi despre grădiniță și adaptarea la grădiniță, despre tranzițiile copiilor, despre etapele de dezvoltare și inclusiv despre tipuri de activități pe care le putem face acasă cu copiii. Volumul de informații a fost enorm, aș mai putea să scriu și promit că am să revin.

Până atunci, puteți să mergeți și voi să o cunoașteți și să o ascultați în cadrul conferinței pe care o organizează alături de Prințesa Urbană pe 22 Aprilie. Costul unui bilet este extrem de mic, doar 40 lei până pe 10 Aprilie, sau 50 lei după această dată. Totodata evenimentul va fi disponibil și live pentru suma de 25 lei, respectiv 30 lei după 10 Aprilie.

Cu ce am plecat eu de la conferința Oanei Moraru

Poate ne vedem acolo!


Cu ce am plecat eu de la conferința Oanei Moraru

Eu sunt Ada, mămică de doi copilași drăgălași și diferiți precum soarele și luna. Ea are 3 ani și jumătate și este blândă, calmă, răbdătoare și înțelegatoare, iar el are 9 luni și a venit ca o tornadă care ne dă pe spate cu zâmbetele și forța lui. Sunt o femeie fără toate doagele în ordine, îmi plac culorile și sunt mega îndrăgostită de jumătatea mea mai bună.

Ada Chindea

Eu sunt Ada, mamă și o femeie îndrăgostită de oameni și culori și am pornit această comunitate în 2013 în anul în care și eu am devenit mamă. Astăzi, sunt coach transformațional și mă bucur să-mi trăiesc visurile alături de copii, vizitând lumea în timp ce formez noi comunități în cadrul cărora ghidez oamenii să-ți (re) descopere culorile adevarate și astfel să-și trăiască visurile AZI și nu într-o zi.

5 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.