Pe 13 Aprilie, Emily a facut 4 ani. Tot atunci am împlinit și eu 4 ani și 9 luni ca MAMĂ.
Parcă nu-mi vine să cred cum au trecut 4 ani. Cum am ajuns aici de la momentul în care îmi luam cana de ceai și stăteam pe canapea să o alăptez.
În acești 4 ani, Emily a crescut, a învățat și ne-a învățat, a acumulat informații, s-a zbătut, a triumfat. A mers la grădiniță și a început să stea fără mine (Șooooc!). A devenit soră mai mare. A prins curaj și s-a avântat în lume. A devenit încrezătoare și a început să-și facă prieteni. Are skiluri la care excelează și altele la care e antitalent. Sunt activități pe care le face cu plăcere și altele la care iși târâie picioarele.
Este ea, singura mea fiică și primul meu copil. În mare zic eu că ne cunoaștem.
Știu că atunci când îi este foame nu te mai poți înțelege cu ea. Dacă nu își face somnul se transformă într-un mic gremlin (cam ca mama ei așa). Știu că atunci când intră în “Nu” mai exista loc de compromis în funcție de cât de tare țipă.
Cu toate acestea, sunt multe situații când nu știu cum este copilul meu.
De fapt relația cu copiii noștri se aseamănă cu un tango argentinian. Nu știu dacă ați văzut vreodată jocul de picioare, dar este de-a dreptul artă, tehnică și precizie. Cam așa și cu copiii noștri – cu răbdare, perseverență și repetiție ajungem să ne găsim ritmul.
Din păcate, la fel ca și în tango, uneori nu ești compatibil cu partenerul și atunci trebuie să găsești un alt partener cu care să o iei de la capăt. Lucrurile nu sunt la fel și în cazul copiilor, nici noi nu-i putem alege pe ei, nici ei pe noi. Și atunci ce ne facem? Soluția e una singură, să ajungem să-i cunoaștem pe ei mai bine, dar și pe noi. Să aflăm ce temperament au ei și ce temperament avem noi, iar dacă nu suntem compatibili să nu încercăm să-i modelăm dupa noi. Mai degrabă, să încercăm să aflăm cum putem să-i ajutăm să exceleze având în vedere modului lor de a acumula informații și de a vedea lumea.
Încă de când am început să înțeleg aceste diferențe dintre oameni mi-am promis că am să fac ce pot ca să-mi ajut copiii să-și atingă potențialul maxim așa cum le este mai ușor.
Ca să întelegeți, eu sunt o persoană care învață vizual. E ca și cum aș face poze mentale la ceea ce citesc. Nu am să pot reda niciodată cuvânt cu cuvânt ceea ce “învăț” dar pot să-ți spun cu exactitate că o anumită ideea citită, poate chiar un cuvânt, se află pe pagina din dreapta a cărții și inclusiv poziționarea pe pagină.
Așa că sistemul clasic de învățământ care îmi cerea să redau lecția de geografie sau anatomie ca pe o poezie, nu mi-a priit, așa ca am trecut prin scoala cu 5-ul de rigoare. Uneori mă gândesc cum ar fi fost dacă ar fi trebuit sa le povestesc informatiile acumulate prin desen, sau modelaj sau pur și simplu cum puteam eu, atâta timp cât înțelegeam ideea.
Cu toate astea la materii unde gândirea este mai importantă și nu reținerea cuvânt cu cuvânt, eram chiar olimpică. Tot din motivul acesta am crezut mereu că literatura nu e de mine, pentru că pentru mine la literatură trebuia să redau cuvânt cu cuvânt comentariile care ne erau dictate la clasă.
Si uite astea sunt motivele pentru care am decis că ai mei copiii vor fi evaluați imediat ce vor fi eligibili ca vârstă.
Sa ne înțelegem, nu vreau să aflu dacă au potențial de geniu, nu asta ma interesează. Mă interesează să aflu dacă felul în care eu am ajuns să-i cunosc este corect. Dacă observațiile pe care le-am facut sunt corecte, astfel încât să pot sa-i îndrum pe cel mai potrivit drum pentru ei. Și aici vorbesc inclusiv de formă de învățământ pentru că eu nu exclud învățământul clasic. Vreau doar să aflu care este forma de învățământ potrivită pentru felul ei de a învăță.
Și uite așa am ajuns la deznodământul acestui articol.
Astăzi Emily intra într-o evaluare de 3 zile cu Oana Moraru și echipa ei de la Agenția pentru mentorat educațional Helikon. Este un program care poate oferi răspuns la întrebări pe care le-ai putea avea despre copilul tău. Întrebări de genul:
- Ce tipuri de inteligență utilizează în lucru?
- Cât este de sociabil?
- Cât de atent și capabil este atunci când este provocat?
- Ce stimă de sine are? și multe altele
Iar răspunsurile le vor obține prin joc și observare. Vor avea loc a ateliere în cadrul cărora copiii se distrează și participă la o mare diversitate de jocuri de gândire, mișcare și exprimare. Toate aceste ateliere sunt prezentate ca pretexte de joacă și conectare cu prieteni noi.
La sfârșit, există o ședință de feed-back cu fiecare familie.
Sunt tare curioasă în ce măsură am reușit să-mi evaluez copilul la cei 4 ani pe care îi are. Mai ales dacă sistemul Waldorf chiar i se potrivește la fel de bine precum consider în acest moment.
…. OOOOHHHH SOOOOOO CURIOUS
Dacă sunteți și voi interesați de aceste ateliere de evaluare puteți să trimiteți un e-mail la adresa voceaparintilor@gmail.com pentru a obține mai multe informații.
Promit să revin cu păreri la finele programului.
abia aștept urmarea.
Hihi, parca ai descris-o pe Vera mea; eu imi ziceam ca seamana c-un diavol tazmanian , dar si gremlin e pe-aproape 🙂
Neaaahhhh… pastrez diavol tazmanian pentru al doilea nascut, se potriveste mai bine :))
Mama Gremlin, simpatica Emily , tango! Cred ca ti-e clar ca m-ai nimerit drept in suflet :). Si eu vteu sa stiu mai multe despre evaluare. Tinem aproape 🙂
Asta pentru ca ai intrat in viata mea si acum visez numai pasi de tango 🙂