Dragoste mare, si mai mare… Si mai mareeee!

Atunci cand dragul meu sotior m-a cerut de sotie, am plans si de fapt am plans amandoi. In ziua in care ne-am casatorit si a venit sa ma ia de acasa, am plans din nou cand ne-am vazut, tot amandoi 🙂 Apoi am nascut, iar cand ne-am revazut la reanimare, ghiciti ce… Dap, iar am plans si la fel si la a doua nastere. Asa suntem noi niste plangaciosi cu multa dragoste in inimioarele noastre mari 🙂

 

 

Exact asta a fost explicatia pe care i-am dat-o Emilusei atunci cand ne-a intrebat “De ce” am un bebe in burtica? Sarcina mea s-a suprapus peste perioada ei de “De ce” asa ca de fiecare data cand ii povesteam despre bebe Andrei, urma si un “De ce” si atunci mi-a venit aceasta explicatie:

“Pentru ca tati si cu mami ne iubim foarte, foarte mult si pe ea o iubim foarte, foarte mult si pentru ca avem atat de multa dragoste in inimioarele noastre ne-am dorit sa avem inca un bebe caruia sa-i oferim din toata dragostea noastra, si a noastra si a ei :)”

A venit foarte natural aceasta explicatie desi aveam in sufletul meu, undeva ascunsa de lumina zilei, o indoiala cum ca n-as putea sa iubesc nici un alt copil asa cum o iubesc pe ea, “My first born”  cum ar zice americanul 🙂 si mai ales ca nu vom avea niciodata o apropiere si o relatie cum am avut noi doua pentru ca tot timpul vom fi trei, chiar patru…

Si apoi… A aparut Andrei. Iar in aceasta dimineata la ora 6.30, chiauna de somn dupa doar 5 ore dormite, m-am uitat la el si mi-am dat seama ca mi-a fost dor de el. Dupa 3 zile in care atentia a fost 80% pe Emily, fiind bolnavioara, mi-am dat seama ca mi-a fost dor de el si de momentele noastra amandoi atunci cand Emily e la gradinita.

Mi-a fost dor sa-i vad zambetul lui cat toata fata, cu gingiile la vedere 🙂 Mi-a fost dor sa-l vad cum isi rotunjeste gura, parca ar vrea sa repete “mama” dupa mine, sa “vorbim” noi doi fiecare pe limba lui… Mi-a fost tare dor de baiatul meu pe care il iubesc din tot sufletul pe zi ce trece mai mult si mai mult 🙂

Acum ca s-a trezit dintr-un pui de somn mic pe mine, fug repede sa ne mai iubim putin inainte sa se trezeasca si surioara, ca dupa aia o sa vrea sa-l iubeasca doar ea 😀

Cu drag,
Ada

Ada Chindea

Eu sunt Ada, mamă și o femeie îndrăgostită de oameni și culori și am pornit această comunitate în 2013 în anul în care și eu am devenit mamă. Astăzi, sunt coach transformațional și mă bucur să-mi trăiesc visurile alături de copii, vizitând lumea în timp ce formez noi comunități în cadrul cărora ghidez oamenii să-ți (re) descopere culorile adevarate și astfel să-și trăiască visurile AZI și nu într-o zi.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.