Nu este într-un loc anume… este pur și simplu acolo unde suntem toți 4, bucurându-ne de fiecare clipă petrecută împreună.
La noi, e un fel de concediu în fiecare weekend și de fapt așa și cred că ar trebui să fie. Să te trezești dimineața, să-ți bei cafeaua, respectiv lapticul, să apuci ziua de coarne și să dezbatți încă o dată subiectul
Ude pecăm azi?
Dezbaterea la noi e pe bune, se negociază la sânge
Emily: Eu viau în pac!
Mami: Eu vreau la ștrand!
Tati: Eu vreau la padure!
Noi: Hai, să facem un compromis!
Emily: Am o edee!
Este așa de fun încât n-aș vrea să schimb cu nimic această rutină perfectă.
Și uite așa s-a întâmplat și în concediul ce tocmai s-a încheiat, care nu a fost doar un weekend ci au fost vreo două săptămâni. Și de fapt nici nu a fost concediu ci o vacanță prelungită la bunici. O vacanță ca-n copilărie retraită prin și alături de Emily.
Am avut ocazia să redescoperim locurile frumoase din Piatra Neamț, unde a copilărit Hubby și ne-am bucurat toți trei de răsfățul pregătit de Bica, numai cu mancăruri preferate și delicioase!
Ne-am plimbat pe munte și am adunat pietre. Am admirat copaci și frunze. Ne-am dus la râu și am adunat alte pietre pe care apoi le-am aruncat în apă. Ne-am răsfățat cu pizza la terasă. Emily a dansat cu bicu îmbrăcată în bluza mea, iar eu mă uitam la ei și-mi retrăiam copilaria. Am dormit toți la prânz și ne-am trezit în pupici și îmbrățișări. Am văzut Vulcanii Noroioși și Mausoleul de la Mărășești. Am stat împreună și am trăit la maximă intensitate fiecare clipă.
(ultima este poza făcută de Emily care și-a descoperit pasiunea pentru aparatul foto)
Cel mai frumos în vacanță este lipsa ceasului. Chiar și în ceea ce privește rutina Emilușei ne-am permis să uitam de programul de somn sau de masă. Și deși asta nu a fost mereu în favoarea noastră, au mai fost și crize de oboseală, la sfărșitul zilei a meritat. De exemplu:
- am plecat într-o mică drumeție pe munte la 5 după amiaza și la ora 9 Emily încă dansa la restaurantul unde ne-am oprit să mâncăm;
- am culcat-o de prânz la 2 și jumatate și ca urmare am dormit toți trei ca valizele până la ora 5 și jumătate
- ne-am culcat seara fără sfânta băiță din fiecare zi
- am mai mâncat și lucruri pe care nu le-am mânca în mod normal sau la orele obișnuite…
Concluzia este că la finalul zilei, totul a fost minunat și incredibil, iar Emily s-a distrat maxim spunând tuturor ca ea e în “cocedu”.
Au fost două săptămâni de distracție maximă și de revenit din zilele de pre-concediu când amandoi a trebui să lucrăm enorm, iar ea a suferit cel mai mult.
După atâta distracție, ultimele zile de concediu au fost cele mai grele. A trebuit să ne ocupăm de reamenajări, redecorări și redistribuirea spațiului pentru pregătirea camerei lui Bebe Andrei. Trei zile în care Emily a stat uneori cumințică pe lângă noi și s-a jucat cu toate “comorile” redescoperite; a spart bulele de la folia de împachetat, dar s-a și răzvrătit când nu mai putea. Ne-a ignorat când vorbeam cu ea, l-a luat pe “nu” în brațe când o rugam ceva și multe alte lucruri cunoscute și sub numele de tantrum.
Pentru mine, și aceste “crize” fac parte din concediul perfect pentru că ai un foarte mare avantaj. Acum ești în concediu și ai timp să fii lângă ea, să o lași să dea din picioare până trece pragul de supărare mare și apoi să stai cu ea în brațe atât cât are nevoie.
În concediul perfect, poți să stai mai mult în pat la iubăreală pentru că nu te grăbești nici la servici, nici la grădiniță. Ai timp să-i acorzi atenția de care are nevoie, chiar dacă mai trebuie să dezasamblezi un sifonier, să muți o cutie sau să ștergi praful.
La final de concediu și renovare am ieșit în parc, la concert, cu un pitic dansator a cărui maximă distracție a fost să alerge de la mine la “tati ei”, exact cum făcea cand a început să meargă si să ne spună fiecăruia “AAAAAAAbiiiiiiiii”…
Dap, a mai trecut un concediu, PERFECT ca o vacanță la bunici!!!
