Trei saptamani in Tenerife… cu rucsacul

„Si…? Ce facem? Luam bagaj de cala separat, nu?” Il intreb eu spasita si usor retoric. Ce-i drept, nu ii dau ragaz sa imi raspunda si simt nevoia sa imi argumentez punctul de vedere:

„Unde o sa punem toate hainele copilului, prosoapele, scutecele, cremele….. Exclus! Luam bagaj de cala separat!”, concluzionez eu destul de raspicat.

Parea o batalie castigata, dar triumful meu a durat foarte putin, doar pana in momentul in care el a a adus argumentul suprem: „Si … costurile?” Acestea sunt momentele in care imi aduc aminte de ce „l-am luat”! E bun la matematica! Fie vorba intre noi, este doar pragmatic. Si de data aceasta chiar avea dreptate. Cand faci calculul si constati ca pentru un drum cu escala (Bucuresti – Madrid si Madrid-Tenerife) bagajul de cala te-ar costa, de persoana, cam un sfert din valoare unui singur bilet, te gandesti de doua ori inainte de a o face. Probabil ca stiti deja ca, pentru zborurile low-cost, bagajul de cala se plateste separat (in cazul avioanelor de linie, costul acestuia este inclus in pretul biletului).

Ati incercat vreodata sa plecati intr-o vacanta prelungita doar cu rucsacul dupa voi?  Nu stiu despre voi, dar va pot spune ce a insemnat pentru mine sa plec intr-o vacanta de trei saptamani, cu un toddler de nici doi ani, si doar cu doua rucsacuri in spate. Desi initial eram reticenta, dupa aceasta experienta pot da un singur verdict: A fost EXCELENT!!!!

Cu siguranta va intrebati cum de am avut acest curaj, mai ales cu un copil dupa noi. Ei bine, nu a fost vorba de curaj ci de organizare extrem de riguroasa, si, trebuie sa va marturisesc ca, a fost pentru prima data cand tati a  participat in mod activ la „facutul” bagajului si a ajutat, nu a incurcat! Daca pana acum eram obisnuita sa iau inclusiv masina de calcat dupa mine (masina de calcat de voiaj, special cumparata sa incapa in cel mai mic colt al geamantanului) si o lenjerie pentru pat (era nelipsita in orice concediu mergeam), acum, in doua rucsacuri, am luat pentru noi doi doar cateva tricouri, pantaloni scurti, prosop si bineinteles slipul, pentru libelula mica cele necesare si NU a trebuit sa renunt la blush si creionul de ochi.

Asadar, ca sa evitam certurile inevitabile care se nasc pe marginea subiectului, fiecare si-a scos din sifonier ce a crezut de cuviinta ca este bine/necesar sa isi ia. Cu toate lucrurile etalate, ale mele, ale lui si bineinteles ale copilului, am inceput asa-zisa „triere”: „Asta da, asta nu! Ce faci cu rochia asta, unde te imbraci cu ea? Cu siguranta in club nu vom ajunge! …. Prosop de fata si prosop de corp? In nici un caz! Unul pentru copil si unul pentru tine. Atat! Eu ma descurc!”. Cam acestia au fost termenii negocierii!

Am fost pusa in situatia in care a trebuit sa fac un calcul exact. Si hai sa facem socoteala impreuna:

  1. Pentru tati, lucrurile au fost extrem de simple si transante (sa ne intelegem, el a fost transant, nu eu!): un tricou pe zi, 3 perechi de pantaloni scurti, slip, lenjerie si sandalele (din punctul lui de vedere sandalele sunt multi-functionale si extrem de comode).
  2. In ceea ce o priveste pe mami, aici au aparut cateva conditionari si anume imi trebuiau neaparat maieuri prin care sa pot alapta si cateva esarfe. In concluzie, necesarul a fost: 10 maieuri, 3 perechi de pantaloni scurti, 3 esarfe, un pulovaras (pentru serile mai racoroase), slip, lenjerie si 2 perechi de incaltari confortabile.

Ce trebuie sa mentionez este faptul ca ne-am asumat de la bun inceput ca vom spala pentru a avea de schimb (mai ales ca vorbim de 3 saptamani) si astfel, si mami si tati au spalat fiecare in cate doua seri, pentru toti trei. Ah… si inca un amanunt, din punctul meu de vedere destul de important, tinand cont de destinatie, hainele pe care le-am avut au fost majoritatea din bumbac sau in, de o anumita calitate si tinand cont ca noua ne place foarte mult sa ne miscam am avut aceeasi grija si la alegerea incaltarilor.

  1. Pentru copil cea mai mare grija a fost cea a scutecelor. Norocul nostru a fost ca aveam scutecele lavabile. Am luat scutece de unica folosinta doar cat sa ne ajunga pe avion, iar acolo am avut patru din cele lavabile. Ce-i drept, noi eram in plin proces de renuntare la scutece si aceasta vacanta ne-a ajutat sa renuntam definitiv la ei. Cel care a avut un rol decisiv a fost nisipul, care efectiv se lipea de piele si nu iesea decat la dus. Daca facea pe plaja, nisipul se lipea si o deranja enorm, asa ca s-a invatat singura sa ceara sa faca in alta parte. Au fost cateva „evenimente nocturne”, in care ne-am trezit cu totii intr-o mare balta….asta asa pe post de „sare si piper” dar, in rest, cum se trezea o duceam la baie.

Asadar, pentru ea, am luat ceva mai multe lucrusoare: pantalonasi scurti, vreo 10 tricouri, rochite,  esarfe de pus pe cap si bineinteles un prosop separat.

  1. Dupa cum stiti, bagajul de mana inseamna control la vama si totodata anumite norme ce trebuiesc respectate, mai ales in ceea ce priveste „lichidele”. Asadar, cremele si potiunile le-am pus separat in pungute de la IKEA, inchise ermetic si am avut grija sa nu depasim, pe cat posibil, 50 ml. Nu stiu daca a fost doar noroc sau faptul ca eram o familie cu un copil, dar nu am avut nici o problema la vama, desi  am avut si cateva sticlute mai mari de 50ml (de exemplu pasta dinti, crema de protectie sau sticluta de parfum).

In concluzie, tinand cont de modul in care eram odata obisnuita sa imi fac bagajul inainte de a pleca in concediu, inca ma mir cum am reusit sa plecam doar cu doua rucsacuri in spate si un sistem de purtare pentru copil. Cea ce va pot spune cert este faptul ca am simtit pe deplin beneficiile acestei alegeri, in conditiile in care vorbim de un drum cu escala, atat la dus, cat si la intors, mai ales prin prisma faptului ca am eliminat caratul geamantanului tinand un copil in sistemul de purtare, din punct de vedere al mobilitatii in aeroporturi si intre ele si nu in ultimul rand am scapat de corvoada asteptarii bagajelor.

Sunt foarte fericita ca am reusit sa scap de povara orelor intregi de pregatire a bagajului mai ales ca sunt o persoana destul de nehotarata in ceea ce priveste garderoba si mai ales cand vorbim de un concediu. Dar am constatat ca atunci cand NU esti conditionat de marimea bagajului intotdeauna iti vei lua foarte multe lucruri cu tine, pe principiul: „Sa fie!”. Pe cand, atunci cand va trebui sa te limitezi la un rucsac de dimensiuni reduse, conform normelor bagajului de mana (35/50/40cm), vei lua cu tine decat strictul necesar care, cu siguranta, reprezinta exact aceleasi lucruri pe care le-ai folosi si in conditiile in care ai face bagajul fara aceste constrangeri.

Despre cum a fost in Tenerife si cum s-a simtit mica libelula in prima ei iesire din tara, cu avionul, va promit ca va voi povesti intr-o alta postare. Daca ati avut experiente similare, va astept cu drag comentariile. Sunt numai ochi si urechi la sugestii. Nu de alta, dar am descoperit placerea calatoritului cu rucsacul si vreau sa devin maestra in organizarea lui! Pana data viitoare, va imbratisez cu drag!

 

Cine sunt eu? 

 

 Sunt Cherie Libellule (Andreea), mamica de 2 ani a unei libelule zglobii si cu personalitate. De ceva vreme, mai precis de cand mi-am intalnit partenerul, cochetez cu un alt fel de a trai, pe care il consider foarte natural si sanatos  pentru noi.
In primul rand sunt  mama full-time si ma procupa sa-mi hranesc cat mai sanatos cu putinta familia. Traiesc clipa, traiesc in prezent si ma bucur de viata asa cum vine ea pentru ca principiul dupa care am functionat intotdeauna este ca absolut nimic nu este intamplator.
Sper sa va incant cu povestile mele despre cum ne traim noi viata si ce ne place sa facem cel mai mult, despre intamplarile prin care trecem si nu in ultimul rand despre acel stil de viata pe care noi il consideram sanatos.
No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.