Pitica noastră a mers la grădinită la 2 ani. Mai exact la 1 an și 11 luni și am dus-o pentru că ne-a cerut. Da, ați citi bine! Copilul meu a cerut să meargă la grădiniță.
Știa oare ce înseamnă asta cu adevărat? Nu cred, dar pot să vă spun ce cred eu că însemna pentru ea:
- grădinița era locul acela unde mergea în fiecare zi verișoara ei Maia. Unde de fapt și-ar fi dorit și ea să meargă… în același loc, cu Maia.
- locul de unde mergeam să o mai luăm uneori pe Maia după-amiaza și unde Maia îi arăta tot felul de lucruri interesante cu mulți copii și multe jucării
- locul unde exista un loc de joacă în curte și unde te puteai juca toată ziua
Ce am încercat noi să completăm la aceste presupuneri a fost să-i subliniem lipsa noastră, dar și a Maiei, pentru că fetele nu au mers la aceeași grădiniță.
Să vă spun sincer, nu am avut așteptări prea mari despre acomodare și poate asta e un avantaj.
Am scris într-un articol separat cum a fost despărțirea de ea în prima zi unde am detaliat ce am făcut noi în acele momente și cum a fost revederea. Nu e o rețetă a succesului, ci doar experiența noastră. Atunci când am schimbat grădinița 1 an mai târziu, acomodarea nu a mai fost la fel de ușoară.
Am observat însă, câteva lucruri care ar putea să vă ajute, dacă și voi vă pregătiți de începerea grădiniței.
Mulți părinți cu care am povestit, sunt presați de întoarcerea la serviciu atunci când își duc copiii pentru prima oară la grădiniță și se gândesc cu groază că au doar o săptămâna la dispoziție ca să se acomodeze copilul la noul mediu.
În urmă unei discuții cu un psiholog în cadrul unui eveniment Ceai cu Mămici, am aflat că adaptarea copiilor la grădiniță se face pe parcursul a câteva luni așa că ar fi bine să nu vă așteptați la prea mari minuni după o săptămână. Mai bine începeți mai devreme grădinița, eventual cu un program scurt.
Revenind la experiența noastră, așa am decis și noi să o ducem program scurt până se acomodează și apoi când va cere, să o lăsăm treptat până la 4.
Un alt avantaj a fost faptul că am ajuns la grădiniță printre primii. Fără să vrem, am descoperit încă un ”truc” care cred că ne-a ajutat foarte mult.
În loc să intre într-o sală plină cu copii străini a avut timp să se acomodeze cu locul. Mai mult, a putut observa fiecare copil, pe măsură ce intrau, a avut timp să-i studieze, să vadă cum interacționează cu educatoarele și încet încet să se joace împreună.
Ultimul lucru care cred că-i ajută pe copii să conștientizeze faptul că părintele va pleca, este să le acordați timp să se obișnuiască cu idea!
Ce am făcut noi a fost să așteptăm sosirea tuturor copiilor moment în care am anunțat-o că în 10 minute urmează să plecăm. Apoi încă 5. Încă 2. Și la final, ”Emily, mami și tati, plecam!” Și am plecat.
Nu cele 10 minute au fost importante, ci reamintirea faptului că urmează să plecăm. E adevărat ca asta am exersat-o cam de când a început să meargă și să își exerseze mai des voința. Așa făceam și când plecam din parc, când plecam din casă sau când urma să întrerupem joaca pentru a merge la masă. Era deja o obișnuință.
Momentul reîntoarcerii părintelui la grădiniță mi se pare la fel de important ca despărțirea de dimineață.
Așa am aflat de la Mariana Balaban și Valentina Secară în cadrul celui de-al doilea eveniment Ceai cu Mămici pe această tema, Prima Separare de Bebe -De vorba cu cresa/ gradinita. Ele ne-au spus că nu este suficient să le spunem copiilor că venim simplu “după ce te trezești”. Ei exact asta înțeleg, că vor deschid ochii și tu ești acolo, ceea ce este total fals.
Este foarte important să le comunicăm copiilor exact momentul și contextul reîntoarcerii noastre pentru a-i lua acasă. Ei nu au ceas, degeaba le spunem că ”Mami, vine la 5”. Au în schimb o rutină care se urmează cu strictețe în fiecare zi și vă puteți folosi de ea.
De exemplu, eu i-am explicat cu lux de amănunte că ea se va trezi, va mânca gustarea se mai joaca un pic și abia apoi vine mami.
Folosiți informații cât mai clare și exacte!
Primele săptămâni de grădiniță au fost ușoare și mă tot întrebam când va veni și acomodarea reală? Realitatea este că nu există copil care, mai devreme sau mai târziu, să nu treacă prin anxietatea de separare. Oricât de multe detalii îi oferi și oricât de punctual ai fi, la un moment dat va realiza că e mult mai fun cu mami și cu tati decât la grădiniță.
După o lună de pauză din motive de vacanță și muci a venit! Acomodarea împreună cu toate … cu plâns și refuzul de a merge la grădiniță, rugăminți de a rămâne cu ea și “mami nu peca!!! “! Toate!
Recunosc că oricât am vorbit cu specialiști în stânga și în dreapta pentru asta tot nu am fost pregătită. Continuam să mă întreb dacă E ok să o las acolo? N-o să se simtă abandonată? O marchez pe viață? și evident că singura mea concluzie era că sunt o mamă denaturată care își lasă copilul plângând.
Sentimentele de vinovăție sunt printre cele mai grele emoții pe care le-am simțit vreodată!
Totuși era ok, ea era ok! Am primit asigurari din mai multe părți, cu atât mai mult cu cât ea plângea doar când o aduceam și când mergeam să o iau. Dacă o întrebai dacă a două zi vine, zicea de fiecare dată “da”!
Recunosc că nu știu ce aș fi făcut dacă răspunsul era “nu”, mă rugăm de fiecare dată să nu fie “nu”!
Concluzia este că din păcate, adaptarea asta cu suspine și plânsete este normală. La fel de normală este și adaptarea fără ele, dar cu tantrumuri. E ok inclusiv plansul doar la momentul în care reveniți sau poate deloc.
Nu e nimic greșit să lăsați copilul la grădiniță din prima zi sau să optați pentru o acomodare treptată, atâta timp cât puneți nevoile copilului pe primul plan și credeți că asta are nevoie.
Cel mai important este să fiți atenți la copiii voștri! Ei vă vor spune întotdeauna când ceva e în neregulă, chiar dacă nu vorbesc încă și nu amânați momentul separării până în ultima clipă.
Bafta tuturor celor care vor începe creșă/grădiniță curând și acomodare cât mai ușoară!
Luni, 14 Ianurie am povestit din nou despre adaptarea la grădiniță, de data asta alături de Dina la o nouă ediție #CafeauaDeLa10. Am povestit despre readaptarea copiilor la grădiniță după o perioadă mai lungă de vacanță și despre cât de diferit pot reacționa copiii în situații similare.
foto: dianadamalan.ro @ primul sediu YummyMummy.
