Prima zi de GHEGHE

Dupa indelungi amanari, dupa emotii pe ultima suta de metrii, evident din partea mea… a venit si THE DAY! Ziua in care pitica noastra a plecat in lume, chiar daca pentru doar 3 ore, dar au fost 3 ore in care nu a avut pe nimeni familiar in jur ci oameni si copii noi.

A fost greu si minunat, n-am plans cand am lasat-o dar cand am venit s-o iau si ea a vrut sa stea la somn mi s-a pus un nod in gat … PANICA 😀

Luni, 9 Martie, inca o zi care va ramane in cartile de istorie ale familiei noastre, ziua cand Emily a mers la gradinita.

Ne-am trezit extrem de devreme … la 6, asa ca vrand-nevrand a trebuit sa ne dam si jos din pat la ora aia, mai ales ca aveam un pitic mic care tragea de noi. M-am trezit si am reluat povestea pe care deja o spunem de vreo 2 luni legat de gradinita: “ca azi mergem la gradinita si o sa fie copilasi cu care o sa se joace, mai mari, mai mici si ca mami vine sa o ia dupa ce papa ciorbita ” raspunsul a fost acelasi “DA”

Asa ca am inceput pregatirea. Am verificat ghiozdanelul cu albinuta pe care l-a ales special cu o zi inainte. Ne-am imbracat, am papat ceva si pe aici ti-e drumul.

Am ajuns primii la gradinita si cred ca acest lucru a ajutat foarte mult. A fost o adaptare mult mai usoara sa vina fiecare copilas pe rand, in loc sa fie toti gramada si sa se sperie de numarul mare de oameni. Emily cred ca deja recunostea locul de la vizita anterioara ca aproape imediat a vrut sa se duca la etaj, unde sunt clasele, desi erau jucarii si jos.

Pana aici semne pozitive.

In momentul in care au aparut primii copii, Emily se juca la bucatarie si la un moment dat doar statea si observa cum ceilalti incepusera deja sa se alerge. Parca ar fi intrat in joc, parca nu. Momentul decisiv a fost cand a aparut prima fetita, parca s-a luminat camera. Emily era asa de fericita numai pe langa ea statea 🙂

Apoi a venit primul si singurul punct de cotitura… FUSTA, domnisoara noastra fitzosica a vazut fusta fetitei, a venit la noi a zis “futza” s-a dus la usa “aca, futza” as in “acasa, fusta”. In momentul ala ne-am panicat un pic… nu stiam ce sa facem, sa mergem sa luam fusta? sa se duca Hubby!? S-a rezolvat mult mai usor. Am intrebat-o daca ar vrea sa stea doar azi fara fusta si sa vina a doua zi cu fustita de acasa, a zis da si s-a intors la joaca…

YUUUHUUUU, PRIMA CRIZA A FOST EVITATA 🙂

Apoi incet, incet am anuntat-o ca plecam in 10 minute, 5 minute, 3 minute si in final 1 minut. Acest sistem in care ii oferi cateva anunturi repetate ale unei actiuni, la Emily a functionat mereu, sau mai bine zis a fost singurul sistem care a functionat atunci cand se blocheaza in “NU” . Apoi a urmat dialogul de plecare:

Eu:- “Emily, mami si tati plecam la servici”

Ea: -“paaaa”

Eu: Emily, te iubeste mami!

Ea: “aaaabiiiii”, dar un “abi” aruncat peste umar, cu spatele la noi. Asa de genul… hai pa ca ma plictisiti… ea vroia sa mearga la masa cu ceilalti copii.

Ok, am plecat. Am iesit din gradinita, si ne-am blocat. Ne-am uitat unul la celalalt si nu stiam exact ce sa facem. Sa mai stam? Sa plecam? Sa sunam sa vedem ce face?

Toata saptamana vorbiseram amandoi despre toate scenariile posibile, daca plange, daca nu se da jos din brate, daca vrea acasa, daca, daca, daca, daca…

Dar nu ne-am pregatit si pentru iesirea din gradinita fara ea 😀 UPS

M-am intors sa o iau la 12.30 si toata lumea fericita. Si Emily si educatoarea.

Emily ma tragea de mana sa mergem sus, probabil sa-mi arate jucariile, nu avea nici o problema, pana cand i-am explicat ca acum copilasii merg sus sa faca nani si ea a zis

“Ami, nani” si a luat-o pe scari…

In momentul ala s-a terminat, pentru asta chiar nu eram pregatita! Eram in soc! Lacrimile imi stateau undeva in gat, gata, gata sa izbucneasca in siroaie de crocodil…

Am intrebat-o “esti sigura ca vrei sa faci nani cu copii sau vii cu mami sa faci nani in luna la mami in brate?”

– “Piii” si a mai uscat o treapta…

Deja radeam isteric… am zis ok, hai sa luam pijamaua, deja nu-mi gaseam locul. Ma invarteam pe langa dulap fara sa pot face nimic.

Pana la urma, dupa ce a venit la mine in brate, a zis ca pleaca cu mami 😀 Yuuuhuuuu, pleaca cu mine. Nu mai puteam de fericire ca plecam amandoua, nu stiu sa va explic dar daca plecam singura cred ca plangeam o ora!

Atunci am realiat ca de fapt, eu aveam nevoie de ea si nu ea de mine, si cred ca pitica mea inteligenta a simtit si s-a gandit sa n-o lase pe mami singurica 🙂

Asa S-a terminat prima zi de GHEGHE, fara lacrimi si nani in brate la mami, in ssc timp de 2 ore.

Astazi este deja a doua zi la gradinita, evident cu fusta, si de ieri ne-a zis “ami, nani gheghe” asa ca astazi urmeaza sa o iau dupa somn.

Iar nu-mi gasesc locul… inca putin si se face 3 jumatate… inca putin.

 

Acum despre gradinita, primele impresii:

– Foarte ok din punct de vedere al primirii unui copil nou, educatoarele nu au impins mai mult decat era nevoie, au lasat-o pe emily sa se acomodeze si abia appoi au inceput sa o introduca in spatiu. Mi-a placut tare mult ca le povesteau copiilor mai mari ca au o noua fetita si veneau sa-i spuna “Buna” 🙂  chiar a primit un martisor de la un baietel 🙂

– Educatoarea a retinut si a pus in practica, ceea ce-i povestisem ca Emily este in faza de chiloti, desi nu vrea sa faca pisu la wc sau olita dar nici nu mai vrea pampersi, asa ca desi noi am dus-o cu pampers, a schimbat-o in chilotei si Emily a facut la wc de doua ori pentru prima oara in viata ei 😀

– trezindu-se foarte devreme ma asteptam sa aiba o criza de oboseala la un moment dat, ceea ce s-a si intamplat. Mi-au povestit ca pe la 11 a cam inceput sa maraie si sa nu-i convina cam nimic, dar nu avea legatura cu mami, si-au dat seama ca este obosita asa ca mi-au spus ca au preferat sa o tina mai mult in brate si sa se linisteasca, mi-a placut tare acest spirit protector

– daca e ceva ce nu-mi place, nu prea imi place meniul ca are cam mult pui pentru gusturile mele, dar nici n-am ridicat problema momentan. Mai vedem pe parcurs.

In cazul in care sunteti interesati de Gradinita Gifted, va invit sa intrati pe site-ul lor si sa le faceti o vizita!

 

Va astept si pe voi cu povesti din prima zi de gradinita, ar ajuta tare mult viitoare mamici sa vada toate scenariile posibile. 

Ada Chindea

Eu sunt Ada, mămică de doi, blogger și cea mai nouă pălărie este cea de life coach. În 2013 eram însărcinată în 8 luni și am început să construiesc comunitatea ”Ceai cu Mămici”. Ceea ce a început cu evenimente de socializare între mame, cu interese și experiențe comune, s-a transformat, în timp, în locul unde imi doresc să ofer cititoarelor mele instrumentele necesare dezvoltării noastre ca mame, ca soții,ca prietene și în primul rând ca femei gata să înfrunte orice provocare, fie că e vorba de o întâlnire la joacă și socializare, un tantrum sau redescoperirea de sine.

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.