Nu suntem o nație “plimbătoare” la distanțe mari de bătrâna patrie, cu atât mai puțin atunci când vine vorba să mergi cu un infant (copil sub 2 ani) prin lume. Ciudat, dar nu este vorba neapărat de bani, ci de teamă, teama părinților în legătură cu copilul. În primul rând teama de boală, mai ales la copil. Cea mai mare parte din Asia este săracă, copiii nu sunt vaccinați, iar riscul de boală e mai mare decât acasă (cel puțin teoretic)!

Mă numesc Andreea, am 29 de ani și îmi place să hoinăresc prin lume. Înainte, plecam singură de nebună, acum, cu copilul după mine. Cine are călătoria în sânge știe că e ceva de care nu te poți lăsa așa de ușor sau chiar deloc. Multă lume era uimită și nu înțelegea cum pot face asta, nu mai vorbesc de curaj. Ceea ce e de reținut aici este faptul că peste tot în lume, indiferent de cultură, continent, climă, oamenii (atât cei mici, cât și cei mari), au aproximativ aceleași nevoi, aceleași trăiri, aceleași speranțe, aceleași medicamente, aceleași scutece pentru bebeluși Nu sunt fan globalizare, din contra, dar ăsta e un aspect pozitiv, și anume faptul că este atât de avansată lumea asta și că în foarte multe locuri pe unde am fost mi-am găsit cu ușurință ceea ce folosesc, atunci când vine vorba despre mâncare sau obiecte personale, la nivel de brand.

Revin la întrebarea: cum fac asta?

Nu am o rețetă-minune, însă am bune abilități organizatorice.

În prima fază caut variantele de zbor low cost, e bine de știut că în Asia sunt foarte multe companii aeriene low cost și se poate călători la niște costuri foarte scăzute. Biletele se pot cumpăra online chiar de pe site-ul lor (ex: Malindo Air, Air Asia, Sri Lankan Airlines).

Apoi deschid harta lumii și. în funcție de preferințe, încerc să îmi fac un plan. De regulă, “leg” 2-3 țări vecine (consider că e mai eficient să faci atâta drum pentru 2-3 țări, decât pentru o singură destinație), sigur, mărind durata călătoriei, aceasta ajungând în jur de o lună.

Ultima dată n-am plecat singură, am plecat cu bebe, dupa întoarcerea din India am devenit mamă, dar dorința de a călători nu s-a “stins”. Dupa India (unde am fost singură), de data aceasta am plecat cu bebe Elisabeta, care nu avea nici 2 ani împliniți. Pentru mine Asia nu era o noutate, pentru Elisabeta (bebe), da!

O sa încerc să descriu locuri din perspectiva a ceea ce înseamnă o astfel de călătorie cu un bebeluș ‒ sau infant (copil sub 2 ani).

So….

 

Povestea e așa: 3 săptămâni 8 curse aeriene,  40 de ore de zbor, 30.000 de kilometri.

Țări străbătute: Emiratele Arabe Unite (Dubai, Indonezia (Jakarta și Bali), Gili Air (insulă între Indonezia și Papua Noua Guinee), Sri Lanka.

 

ORGANIZAREA

Am fost în perioada august‒septembrie, când clima e ca la noi, mai puțin în Sri Lanka (muson în capitală), iar în Dubai este foarte cald.

 

Este nevoie de pașaport, atât pentru bebe, cât și pentru adult. Se face în aproximativ două săptămâni, la sediul din Piața Amzei, pentru București.

Dubai ‒ nu este nevoie de viză.

Indonezia ‒ viză de pe aeroport, plătită atât pentru părinte, cât și pentru bebe, în jur de 50 de dolari pentru ambii.

Sri Lanka ‒ viză online, nu se percepe taxă pentru bebe la viză, se obține pe mail în câteva minute.

 

Vaccinuri: nu sunt necesare, eventual unul de febra Dengue (de la țânțari în Indonezia).

 

Companii aeriene low cost: Wizz Air, Sri Lankan Airlines, Air Asia, Fly Dubai.

 

Dintre companiile aeriene, cea mai friendly cu bebe la bord a fost de departe Sri Lankan Airlines. Dacă au bebeluș la bord oferă la urcare, pe lângă pernă, pătură și mâncare gătită, un pachet cu scutece și șervețele umede ‒ carte de colorat și creioane colorate. Cei de la Air Asia au la bord și medicamente uzuale pentru bebeluș, dacă este cazul. De reținut!

Atenție sporită la locurile în care mâncați (nu e cazul în Dubai), puteți cere să vedeți bucătăria, eu am facut-o în Sri Lanka, sunt tot indieni, dar mai curați.
Folosiți alcool sanitar pentru dezinfectare mâini bebe, mai ales dacă e sub 2 ani și e mereu cu mâinile prin gură.
Să aveți la voi o minitrusă de prim ajutor: antitermice, supozitoare glicerină, săruri  de rehidratare, termometru.
Laptele ‒ l-aș recomanda să fie luat de la noi, lapte praf, că altfel n-ar avea cum să fie transportat, mai e și cald afară și devine periculos de consumat. Recomand în acest fel pentru că nu se mulg vacile pe unde am fost noi și aveau lapte importat de prin Australia, cu termen de valabilitate foarte mare. Eu am cam avut îndoieli față de acel lapte, în plus aveam curse și seara, și dimineata, iar laptele nu poate sta mai mult de o oră în biberon (mai ales dacă afară e cald), și la noi era. Dacă stă mai mult de o oră, încep să se dezvolte bacterii și poate îmbolnăvi bebelușul.
Peste tot există medici pediatri și sistem privat de sănătate la costuri foarte mici, nu plecați cu prejudecăți, s-ar putea să aveți surprize.
Cu toate astea, recomand să vă faceți asigurare de călătorie.

Când căutați cazare, să aveți și Internet free, eu am găsit peste tot și e o variantă bună de comunicare cu cei de acasă, întrucât costurile la mobil sunt foarte mari.

NU luați o grămadă de lucruri pentru bebe dacă NU sunt neapărat necesare! Peste tot în lume am găsit ce am avut nevoie, mă refer la lucruri de bază (șampon, gel de duș, scutece etc).
Neapărat, loțiune de protecție solară, mai ales pentru bebe, cu factor de protecție 50. Soarele e puternic, iar dacă vă aflați lângă ocean, o să-l ardă pe cel mic (două nopți nu am dormit de plânsul copilului).
Am crezut că găsesc acolo, nu e așa, ei au piele închisă la culoare și nu au neapărat nevoie de așa ceva. La cei cu pielea albă e altfel, iar la copii nici nu mai zic…
Apa se bea NUMAI îmbuteliată!

Recomand un sterilizator pentru biberonul bebelușului.
Puteți merge cu un cărucior sau cu sistem de purtat, o să cam fie necesar, mai ales prin aeroporturi, și, în plus, mai poate dormi în el, atunci când nu are altundeva să facă asta (de exemplu, sunteți în aeroport și așteptați îmbarcarea).

Dubai ‒ loc curat, supertehnologizat, clima ar putea fi o problemă, temperaturi de 42 de grade Celsius în august, nu se pune problema de boală. Copiii au multe variante pentru fun: plajă, Mall Dubai (loc de joacă), acvariul din Mall Dubai. O superexperiență pentru cei care sunt mai mari, pot vedea o mulțime de specii de pești, inclusiv rechini.

Elisabeta nu s-a adaptat la bucătăria asiatică, așa cum mă așteptam, dar am găsit multe variante de mâncare europeană, în special italiană, paste de tot felul. Farmaciile au multe medicamente ca și pe la noi. Spre deosebire de copiii europeni, cei de aici sunt foarte prietenoși și așa e posibil să-și facă foarte repede câțiva prieteni care, după aceea, cu greu să se despartă, atât de mult se atrag. N-au prejudecăți legate de culoarea pielii sau de locul de unde provin, ce ideal ar fi să meargă cu aceste idei mai departe în viață!

S-a adaptat destul de ușor, fiind un loc destul de europenizat. Decalajul de fus orar este doar de o oră, acest lucru nu a ridicat probleme.

Pentru că este foarte cald, copilul trebuie hidratat foarte bine și ferit de soare. O mare problemă am considerat-o schimbarea bruscă de temperatură, au aer condiționat peste tot, care cred că face o temperatură de interior de maximum 20 de grade Celsius, iar afară sunt in jur de 40 de grade. Diferența este foarte mare și trecerea bruscă este foarte dificilă, mai ales că bebelușii nu au termoreglarea bine formată.
Am încercat ca impactul să fie diminuat prin acoperirea lui cu o pătură atunci când am intrat undeva în interior, asta pentru câteva minute, să mențină puțin căldura și să facem treptat trecerea la cele 20 de grade.

 

Indonezia

Jakarta ‒ capitala nu este o variantă de vizitat, nu are mai nimic interesant, deja aici exista și mizerie, iar mijloacele de precauție trebuie să fie ceva mai mari. Mai ales că punea mâna pe tot ce prindea și ducea la gură (cam așa e omulețul pe la 1 an și jumătate ‒ doi).  Nu are locuri de joacă pentru copii, nu recomand vizita.

Eu eram cu sticla de alcool sanitar după mine și cu șervețelele. Așa dezinfectam mâinile, căci după aer era calea cea mai sigură de contractare a bolilor.

Apa se bea doar îmbuteliată și se mănâncă doar din locuri sigure, ceream să văd bucătăria. Prețurile sunt foarte bune, cam 3 dolari/masa.

Bali ‒ noi am fost în Ubud. Clima, vara, este la fel ca la noi. Un loc minunat, am stat la periferie, lângă plantațiile de orez.

Diferența de fus orar este de 5 ore, destul de mare pentru un copil  mic, dar eu am încercat din răsputeri să merg pe programul de acasă și în felul acesta organismul ei s-a adaptat mai ușor la acest lucru (mai exact, când era ora 6 seara la București, în Bali era ora 11 p.m, oră dificil de mers la somnul de noapte, dar s-a adaptat).

Un loc destul de curat și safe, atunci când vine vorba de boli datorate mizeriei. Foarte mulți turiști cu copii, mai mari sau mai mici. Indonezienii sunt oameni curați, gătesc în curățenie, iar pe stradă nu prea este mizerie.

Neapărat, loțiune țânțari, alcool sanitar pentru mâini, apă îmbuteliată. Foarte multe fructe exotice se pot mânca la prețuri scăzute, există și mâncare europeană.

Locul este extrem de prietenos cu copiii pentru ca are multă vegetație.

Monkey Forest este un loc unde Elisabeta a fost de-a dreptul fascinată, o pădure plină de maimuțe.

Deși par interesante, nu recomand ca micuții să se apropie foarte tare de ele, pentru că devin agresive.

 

Gili Air

Pe insulă se ajunge cu un fast boat din Bali (20 km în 2 ore). Nu recomand să-i dați lapte, mâncarea sau alte lichide copilului înainte de a urca în boat, s-ar putea să faceți mult loc în jur după aceea. Elisabeta a vărsat pe mine tot ce a mâncat, din cauza zgâlțâielii, oceanului, valurilor etc. În 10 minute se făcuse mult loc lângă noi, cum spuneam, lumea a decis să plece La întoarcere nu am repetat povestea.

Locul perfect pentru o călătorie cu copilul. Insula are doar 6 km, în mijlocul Oceanului Indian.

Nu există poluare, pentru că nu sunt mijloace de transport în comun motorizate. Singurul mijloc folosit este o trăsură cu un cal

Foarte multe fructe exotice băute fresh de către Elisabeta, la niște prețuri foarte mici (7 lei fresh-ul). Copiii de acolo sunt foarte prietenoși, nu au tablete sau telefoane mobile, jocuri pe laptop etc. Au acele jocuri de grup pe care le-am avut noi în copilărie.
Spre exemplu, se adunau câțiva la malul Oceanului Indian, aveau câteva crengi și hârtii, făceau focul și își găseau de joacă.

Apa, tot așa, îmbuteliată, mâncarea specifică e pe bază de orez, legume și lapte de cocos (o minunăție!), prețurile, destul de bune.
Plaja e liniștită, fără petreceri, și e destul de curată. Unde am fost noi apa era foarte mică, nu reprezenta un pericol.

Evident că nu există locuri de joacă antropizate, superconstrucții de genul care există pe la noi, acolo însăși natura și vegetația sunt locurile de joacă.

Tot așa, loțiuni de țânțari și, foarte important, loțiune de plajă, mai ales pentru bebe. Soarele arde puternic. Aici nu am avut loțiunea de protecție solară, crezând că voi găsi să cumpăr. Nu a fost așa, iar soarele a ars pielea copilului bine de tot.

Există Internet la unitățile de cazare, la cele mai multe e free.

Recomand să se consume foarte multe fructe exotice, luate direct de pe insule, fără chimicale și la prețuri foarte bune. Nu mai vorbesc de cât de sănătoase sunt.

 

Sri Lanka

Colombo ‒ capitala e zgomotoasă și nu foarte curată (dar mult mai curată decât New Delhi, India)

Au locuri de joacă pentru copii și o grădină zoologică extraordinară, mare, frumoasă și cu foarte multe animale.

Nu e cazul de boli, e free malarie țara, și nici cazul de boli datorate mizeriei și sărăciei.

Mâinile curățate cu alcool sanitar, apă doar îmbuteliată și haine ușoare, e foarte cald si umiditatea e mare, transpiră foarte mult și trebuie hidratat bine copilul, mai ales dacă face și febră, se îmbolnăvește. Am avut două temeri majore: accident aviatic (multe curse, la companiile low cost am îndoieli atunci când vine vorba despre reparații, experiența piloților etc.) și îmbolnăvirea copilului. Inevitabilul s-a produs, Elisabeta s-a îmbolnăvit pe drumul dintre Malaezia și Sri Lanka.

Ajunse în Colombo, am mers direct la un spital privat. Nu e atât de horror pe cât ar părea. Au sistem privat de sănătate, costuri mici, iar medicii au fost foarte umani și binevoitori. Febră aproape 40, fără niciun alt simptom asociat.

Mai toți părinții care citesc acum s-ar speria teribil, având în cap o serie de prejudecăți, țară săracă și tu cu copilul bolnav acolo.

Vă spun că nu e chiar așa, au medici buni, vorbitori de engleză. Costurile au fost destul de mici, iar la final am plecat mulțumită de serviciile medicale. Elisabeta a făcut o infecție în gât (după o grămadă de analize în care căutau tot felul de viruși tropicali), a avut tratamentul cu antibiotic și s-a vindecat.

Dacă n-aș fi pățit asta, aș fi trăit mereu cu impresia că să te ferească Dumnezeu să te îmbolnăvești într-o țară ca Sri Lanka, dar nu e așa deloc.

 

Nuwara Elyia ‒ plantațiile de ceai din Sri Lanka, multă vegetație și locul în care Elisabeta a ajuns la concluzia că ceaiul e chiar o invenție bună, aici a băut ceai pentru prima dată în viața ei.

Merită de vizitat, loc curat, foarte frumos și liniștit. Nu e cazul de boală datorată mizeriei sau sărăciei.

Una peste alta, 3 săptămâni în Asia, 8 avioane, 30.000 km cu un infant au fost o experiență departe de scenariile horror pe care le-ar putea gândi cei mai mulți părinți. Și încă un lucru, copiii au o capacitate de adaptare mai mare decât adulții.

 

Andreea, mamica de Elisabeta

WAHM @ Centrul 9 Luni