Prima vizita la o cresa

A trecut ceva timp de cand am participat la ziua portilor deschise la Castelul Bucuriei dar revazand pozele de la Diana Damalan, mi-am adus aminte de acele momente si m-am gandit sa impartasesc cu voi experienta noastra.

 

Castelul Bucuriei este deschis de o prietena tare draga, Mariana Balaban pe care am intalnit-o cu ocazia organizarii intalnirilor La Ceai cu Mamici pe care in toamna anului trecut le-am organizat acolo pentru o perioada.

Mariana este mamica a trei fete absolut minunat si este una dintre cele mai calde persoane pe care le-am cunoscut. Astfel ca atunci cand am aflat ca pe langa gradinita, care deja functiona de 2 ani, intentioneaza sa deschida si o grupa de cresa, m-am bucurat nespus. Stiam deja ca si cresa va fi gandita astfel incat sa se potriveasca cu toate principiile in care ea crede si pe care le considera potrivite pentru copii ei, iar pentru mine acesta a fost argumentul suprem.

Eu nu sunt neaparat de acord nici cu sistemul Motessori nici cu cel Waldorf, si recunosc ca despre Reggio Emilia nu stiu mai nimic, dar rezonez cu anumite principii: imi place ideea de a-ti face propriile jucarii ceea ce am si facut cu Emily, mai ales ca oricum copii sunt mult mai atrasi de lucrurile care le inconjoara si cu care vad ca umbla adultii decat jucariile pe care ajungem sa cheltuim foarte multi bani fara sa prezinte un interes mai mare de 2 zile, iar cel mai bun exemplu este ca Emily nu reuseste sa stivuiasca cerculetele curect, dar daca-i dai tot setul de oale ti le pune fara greseala una in alta de la cea mai mare la cea mai mica, asa ca de ce sa ma chinui sa alerg dupa jucarii care oricum le avem la indemana!?

Un alt principiu care imi place este sa lasi copilul sa invete in ritmul lui si sa se joace cu ce vrea el si nu neapart sa-i impui anumite jocuri; imi place amenajarea spatiului de joaca pe principii montessori, sa-i pui la disppozitie cateva jucarii din care sa aleaga singur cu care sa se joace si sa fie aerisite si vizibile- de cand am facut asta, Emily nu numai ca si-a redescoperit jucarii vechi dar pentru ca erau aerisite si fiecare cu locul lui a inceput singurica sa si le puna la loc.

Dar sa revenim la Castelul Bucuriei. M-am intalnit cu Mariana si mi-a povestit exact sistemul lor, care nu este vreunul dedicat sau orientat strict catre una dintre directiile de mai sus ci mai degraba o combinatie de elemente care combinate mi se pare ca sunt mult mai potrivite decat luate separat. In plus mancarea este exact genul de mancare pe care i-l fac eu piticei acasa, meniul lor contine foarte mult curcan si peste, supe crema de legume, ciorba cu bors facut in casa, iar gustarile nu vor fi niciodata cornuri sau barni, ci fructe sau deserturi indulcite doar cu miere sau sirop de agave. Mariana este foarte atenta la acest aspect, la alimentatia copiilor, ea fiind pasionata de acest subiect urmand in acest moment niste cursuri de nutritie in urma carora va deveni tehnician nutritionis, asa ca recomandarile primite de la ea in ceea ce priveste nutritia celor mici, pentru vor fdeveni litera de lege! Tot pe acest subiect puteti sa accesati si blogul Marianei, Mama de vocatie unde veti mai gasi din retetele pe care le face si unde veti gasi foarte multe informatii despre ea si stilul de viata pe care il promoveaza!

Totusi argumentul care pe mine m-a convins definitiv a fost faptul ca persoana care preia copii de la parinti, cea de care toti copii sunt atrasi in mod natural si care ii ajuta sa le construiasca increderea in educatori este chiar EA!

Mariana este cea care ajuta copii sa se acomodeze atunci cand mamicile pleaca, si care continua munca depusa de parinti acasa si vorbeste cu copilul ajutandu-l sa inteleaga ca mami se intoarce in fiecare zi sa-l ia!

Pentru mine asta m-a convins! Sa stiu persoana care o va tine in brate pe Emily cand eu voi iesi pe poarta gradinitei si care o va lasa sa-si verse toata supararea fara sa incerce sa-i distraga atentia ci s-o ajute sa accepte cat mai usor aceasta schimbare majora! Ma bucur ca este Mariana, o mama care stie exact prin ce trece fiecare dintre noi.

Pentru a ajuta tranzitia si acomodarea cat mai ussoara la gradinita, Mariana mi-a oferit cateva recomandari:

– sa comunicam cu copii nostri si sa le povestim cu ceva timp inainte despre gradinita si despre tot procesul. Completand aceast sfat, va recomand o carte perfecta pentru pregatirea inceperii gradinitei “Povestea gentutei rosie” este povestea unei fetite care urmeaza sa inceapa gradinita in toamna si bunica ei ii ofera o gentuta rosie cu care sa mearga la gradinita

– sa acomodam treptat copii cu gradinita si noul program, cateva zile sa stea doar cateva ore, apoi sa stea si la pranz, apoi si la somn si treptat va putea sta toata ziua

– sa incercam si noi, parintii, sa acceptam ideea in acelasi timp cu copii pentru ca altfel ei ne simt si simt fiecare ezitare a noastra, ezitare care nu-i va ajuta nici pe ei sa se acomodeze usor si nici pe noi sa ne vedem de servici cu mintea limpede.

Desi noi am inceput sa cautam un loc potrivit pentru Emily inca din primavara, momentan nu o vom inscrie la cresa pentru ca am avut norocul ca una dintre bunice sa devina disponibila si s-au acomodat foarte bine, dar din primavara Emily va incepe cresa la castelul bucuriei si promit sa revin cu un jurnal de cresa sa va povestesc cum au mers lucrurile pentru noi!

Pana atunci va las in continuare cu cateva poze de la “Portile deschise”!

70

 

82

Iar ea, este Mariana Balaban alaturi de cele trei minunatii de fetite!

Picture1111

Cu drag,

Ada, mamica de Emily

 

Credit foto: Diana Damalan Photography, www.dianadamalan.ro

Castelul Bucuriei– https://castelulbucuriei.ro/cresa/

Povestea gentutei Rosii de Lucia Muntean- https://www.luciamuntean.ro/

 

 

 

Ada Chindea

Eu sunt Ada, mamă și o femeie îndrăgostită de oameni și culori și am pornit această comunitate în 2013 în anul în care și eu am devenit mamă. Astăzi, sunt coach transformațional și mă bucur să-mi trăiesc visurile alături de copii, vizitând lumea în timp ce formez noi comunități în cadrul cărora ghidez oamenii să-ți (re) descopere culorile adevarate și astfel să-și trăiască visurile AZI și nu într-o zi.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.