M-am saturat de procrastinare si vreau s-o trimit la plimbare!

Pe vremea cand lucram in cercetare de piata, nu am cunoscut acest cuvant, PROCRASTINARE. Lucrurile erau clare si simple. Aveam ceva de facut si o faceam.

Stilul meu de lucru pe vremea respectiva era foarte simplu si tare frumos organizat pentru ca lucram pe proiecte. Fiecare proiect avea o desfasurare clara asa ca stiam la fiecare moment ce am de facut. Si le faceam, nu pierdeam vremea pe Facebook sau Instagram (e drept ca nici nu aveam, dar nah… ca idee). Deadline-urile erau clare si nu aveai cum sa le amani.

Apoi am inceput sa lucrez pentru mine si in 2013 am pornit propria afacere de organizare de evenimente.

Dacă vrei să citești toată povestea despre transformarea mea de la cercetare de piața la coach ransformațional, o poți citi pe blog

Si aici au mers lucrurile destul de bine, chiar si cu un bebelus in brate. Timp de 2 ani si jumatate am oganizat evenimentele lunare unde trebuia sa vorbesc cu parteneri si speakeri, locatii noi si alte detalii organizatorice si chiar le faceam! Nu amanam nimic, desi de multe ori ma invarteam prin casa tinand-o cu o mana pe Emily la san ca sa adoarma si telefonul in cealalta.

M-am saturat de procrastinare si vreau s-o trimit la plimbare!

In paralel pornisem si un magazin online cu haine de alaptat pentru care trebuia sa gasesc furnizori, sa pun produsele pe site, sa fac promovare, mers la targuri etc. Si le faceam si pe-astea, cu mare entuziasm pentru ca era visul meu. Credeam atat de mult in puterea alaptarii incat eram in al 9 -lea cer ca pot face haine create de mine pentru o alaptare discreta oricand si oriunde avea bebe nevoie.

Apoi am deschis un sediu unde sa ne tinem intalnirile. Un loc unde sa avem activitati interesante si educative pentru copii. Unde mi-am atins un alt vis si mai vechi, acela de a lucra cu copii, de a fi “profesoara”. Ba chiar am pornit o serie de intalniri in pregatirea pentru gradinita.

Acasa la ceai cu mamici a fost parte din mine, din sufletul meu! Eram eu, in scaune si in mocheta de la copii, in cuierul de pe hol si pernutele de pe jos. Mergeam acolo si de cand deschideam usa nu-mi mai venea sa plec.

Apoi am ramas insarcinata si mi-a fost rau in primul trimestru. Am inceput sa am ameteli, sa ma simt slabita tot timpul, greata cam toata ziua. Emily ma solicita si-acasa si eu doar voiam sa stau in pat. Din pacate sediul nostru nu mergea la fel de bine cum il vazusem noi pe hartie, iar magazinul de haine nu producea suficient.

Asa ca am luat niste decizii. Grele, dar bune.

Am inchis sediul si ne-am recuperat ce am putut din investitia facuta, in mare am iesit cu mult pe minus. Am acceptat ca nisa de haine pentru alaptat este mai mica decat mi-as fi dorit asa ca am inchis si magazinul si am lichidat stocurile, iar eu m-am retras cu coada intre picioare in online.

Pentru noi ca familie a fost cea mai buna decizie, dar pentru mine a inceput un drum greu si o batalie constanta cu doamna PROCRASTINARE.

Nemaiavand niciun deadline, nicio presiune, toate au ramas undeva la mijloc. Imi stabileam task-uri, articole pe care voiam sa le scriu, dar le scriam dupa alte cateva saptamani sau deloc. Si acum mai am drafturi deschise pe vreun subiect din 2014.

Si uite asa ajungem in 2020 cand vreau sa trimit procrastinarea… la plimbare! Dar ca sa poti face asta, mai intai trebuie sa realizezi ca ai o prblema.

In perioada asta sa tot ai calatorii interioare. Primele luni din acest an n-am scris, n-am citit, n-am facut nimic pentu ca TREBUIE. Am avut marele avantaj ca am putut sa ma concentrez doar pe mine. Si asta am facut!

Asa am ajuns sa realizez ca de fapt eu am considerat totul un esec. Inchiderea celor trei business-uri le-am considerat un esec si nu o lectie. De unde am folosit si termenul “m-am retras” pentru ca intr-o oarecare masura mi-a fost rusine de mine, de “esecurile mele”. De fapt acela a fost momentul cand am inceput sa ma indoiesc de mine, de forta pe care o am si de toate darurile care ma fac pe mine sa vad lumea in felul meu.

Acum nu le mai consideri afaceri esuate ci una dintre cele mai frumoase etape din viata mea, care mi-a adus cei mai frumosi oameni, care-mi sunt alaturi si azi.  

Nu e treaba usoara cu procrastinarea asta. Nu se lasa dusa prea usor, dar exista mereu solutii daca esti dispus sa le cauti. Ba chiar si oameni pregatiti profesional sa te ajute sa depasesti acest mare hop sau macar sa-l intelegi.

Uunul dintre acesti oameni este Cristina Otel care a si scris despre acest balaur cu 7 capete. Cristinei Otel, mama de doi, sotie, blogger dar si BLife Design Coach a scris un articol cu multe informatii utile. Pe langa cele 6 solutii pe care le-a scris despre cum poti depasi procrastinarea, a scris si despre cateva motive pentru care nu resusesti sa te apuci de ceea ce ti-ai propus. Poate fi un inceput bun in identificarea problemei.

“Amânarea în sine nu e neapărat o problemă atunci când se întâmplă ocazional. Dar odată devenită cronică, produce multe efecte neplăcute”

Cristina Otel, Life Design Coach 

Daca nimic din ce am scris mai sus nu te ajuta, atunci cauta ajutorul cuiva care sa te indrume, iar un coach e cel mai indicat. Te poate ajuta sa-ti stabilesti niste obiective mai tangibile sau sa te invete tehnici prin care sa te poti concentra mai bine asupra unei anumite sarcini. Ba chiar te poate ajuta sa ajungi la motivul adevarat pentru care tot amani ceva.

Am facut si eu cateva sedinte de coaching si mi-au facut extrem de bine. De fiecare data am plecat cu un insight care mi-a ridicat putin mai mult valul de pe ochi.

Spune-mi, sunt curioasa, si tu te lupti cu prcrastinarea sau reusesti sa te tii de ceea ce-ti propui? Amani sau te arunci cu capul inainte pe ceea ce ai de facut?

Credit foto: Breakingpic on Pexels.


Acum, când recitesc acest articol, este 2023, și între timp am devenit coach transformațional . Am învățat de-atunci că nicio experiență nu o poți numi eșec pentru că din fiecare experiență poți învăța și poți aplica ceea ce ai învățat cu o nouă încercare. Ba mai mult, procrastinarea are în spatele ei o frică ce nu te lasă să treci la acțiune. Pentru mine, frica era de aceste ”eșecuri” așa cum le vedeam atunci. Dacă ești curios să aflii mai multe programează o sesiune de cunoaștere chiar aici

ada chindea coaching

Ada Chindea

Eu sunt Ada, mamă și o femeie îndrăgostită de oameni și culori și am pornit această comunitate în 2013 în anul în care și eu am devenit mamă. Astăzi, sunt coach transformațional și mă bucur să-mi trăiesc visurile alături de copii, vizitând lumea în timp ce formez noi comunități în cadrul cărora ghidez oamenii să-ți (re) descopere culorile adevarate și astfel să-și trăiască visurile AZI și nu într-o zi.

2 Comments
  1. Si eu mai tb sa fac ceva in acest sens. Mi se trage de cand am plecat din corporatie si nu am mai avut ddl, rapoarte si sedinte. De ceva timp o intorc pe toate partile si sper sa ii dau de cap, dar nu pt a ajunge in extrema cealalta, ci doar sa fiu mai eficienta si mai productiva

    1. Exact asta imi doresc si eu! Incerc sa-mi dau seama daca problema este lipsa determinarii sau doar amanarea… inca analizez 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.